Duminică, 7 noiembrie 2021, papa Francisc a condus rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată împreună cu mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața San Pietro. După o amplă meditație despre Evanghelia zilei, papa a făcut un apel la pace în Etiopia, a transmis apropierea sa față de victimele accidentului din Freetown, în Sierra Leone, și a menționat beatificarea, ieri, în Spania, a trei martiri din timpul Războiului Civil din secolul trecut.
”Este important a elibera sacrul de legăturile cu banul: Isus a spus că acesta este un adevărat stăpân căruia nu trebuie să-l slujim”, a spus papa Francisc la rugăciunea ”Îngerul Domnului” recitată duminică, 7 noiembrie 2021, împreună cu mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața San Pietro. Papa a prezentat un comentariu la Evanghelia duminicii (cfr. Marcu 12,38-44), a făcut un apel la pace în Etiopia și a menționat beatificarea a trei martiri din timpul Războiului Civil din Spania secolului trecut.
Vă oferim alocuțiunea papei Francisc:
«Dragi frați și surori, bună ziua!
Scena descrisă de Evanghelia Sfintei Liturghii de astăzi se desfășoară în interiorul Templului din Ierusalim. Isus se uită la ceea ce se întâmplă în acest loc, cel mai sacru dintre toate, și vede cum cărturarilor le place să meargă încoace și încolo ca să fie văzuți de oameni, salutați și onorați, și ca să aibă locurile de cinste. Isus adaugă că ei ”devorează avutul văduvelor și se prefac că se roagă îndelung” (Marcu 12,40). În același timp, ochii săi văd o altă scenă: o văduvă săracă, chiar una din cele exploatate de cei puternici, a pus în vistieria Templului ”tot ceea ce avea la viața ei” (v. 44). Așa spune Evanghelia, că ea pune în caseta de ofrande tot ceea ce avea pentru viață. Evanghelia ne pune în față acest contrast strident: cei bogați, care dau din surplusul lor pentru a fi văzuți, și o femeie sărmană care, fără a căuta să fie văzută, oferă tot puținul pe care îl are. Două simboluri ale atitudinilor umane.
Isus vede cele două scene. Chiar acest verb, a vedea, cuprinde învățătura sa: de cel care își trăiește credința în mod duplicitar, ca acei cărturari, trebuie să ne ferim pentru a nu deveni asemenea lor; în timp ce văduva trebuie să o vedem pentru a o lua ca exemplu. Să ne oprim asupra acestui fapt: a ne feri de cei ipocriți și a ne uita la văduva săracă.
Mai întâi de toate, a se feri de cei ipocriți, altfel spus, a fi atenți să nu ne bazăm viața pe cultul aparenței, al exteriorității, pe grija exagerată a propriei imagini. Și, mai ales, a fi atenți să nu pliem credința după interesele noastre. Acei cărturari acopereau, cu numele lui Dumnezeu, propria glorie deșartă și, chiar mai rău, se foloseau de religie pentru afacerile lor, abuzând de autoritatea lor și exploatându-i pe cei săraci. Vedem aici acea atitudine atât de urâtă pe o vedem în atâtea locuri care chiar și în timpurile noastre, clericalismul, acest fel de a fi mai presus de cei umili, de a-i exploata, a-i lovi, a se simți perfecți. Acesta este răul clericalismului. Este un avertisment valabil în orice timp și pentru toți, pentru Biserică și pentru societate: a nu profita niciodată de propria funcție pentru a-i călca în picioare pe ceilalți, a nu câștiga niciodată pe spinarea celor mai slabi! Și a veghea pentru a nu cădea în vanitate, pentru ca să nu ni se întâmple să fim obsedați de aparențe, pierzând substanța și trăind în superficialitate. Să ne întrebăm, căci ne va prinde bine: în cele pe care le spunem și le facem, ne dorim să fim apreciați și gratificați sau să facem un serviciu lui Dumnezeu și aproapelui, mai ales celor mai slabi? Să fim vigilenți la falsitățile inimii, la ipocrizie, care este o maladie periculoasă a sufletului! Este vorba de o dublă gândire, o dublă judecare, după cum spune cuvântul: a judeca pe dedesubt, a apărea într-un anume fel dar și ”hipo”, dedesubt, a avea o altă gândire. Oameni duplicitari, lume cu un suflet dublu, cu duplicitatea sufletului.
Pentru a ne vindeca de această boală, Isus ne invită să privim la văduva săracă. Domnul denunță exploatarea acestei femei care, pentru a face o ofertă, trebuie să se întoarcă acasă lipsindu-se până și de puținul pe care îl are la viața ei. Cât de important este a elibera sacrul de legăturile cu banul! Isus a spus deja acest lucru, în altă parte: unul nu poate sluji la doi stăpâni. Ori îl slujești pe Dumnezeu – iar noi ne gândim că urmează să spună ”ori îl slujești pe diavol”. Nu, [Isus spune] ori lui Dumnezeu, ori banului. Acesta este un stăpân, iar Isus spune că nu trebuie să-l slujim.
Dar, în același timp, Isus laudă faptul că această văduvă a pus în caseta pentru ofrande tot ceea ce are. Nu-i rămâne nimic, dar găsește în Dumnezeu totul său. Nu se teme să piardă puținul pe care îl are pentru că are încredere în multul lui Dumnezeu, iar acest mult al lui Dumnezeu înmulțește bucuria celui care dăruiește. Acest fapt ne duce cu gândul la cealaltă văduvă [cfr. Prima lectură biblică a duminicii: 1 Regi 17,9-16 – n.r.], cu profetul Ilie, care pregătea o turtă cu ultima făină pe care o avea și cu ultimul ulei. Ilie îi spune: ”Dă-mi să mănânc”, iar ea îi dă. Iar făina nu s-a terminat niciodată, o minune! În fața generozității oamenilor, Domnul merge întotdeauna mai departe, este mai generos. Dar este vorba de El, nu de zgârcenia noastră. Iată de ce Isus o propune pe această doamnă ca maestră de credință: ea nu frecventează Templul ca să-și liniștească conștiința, nu se roagă pentru a fi văzută de alții, nu-și afișează credința, ci dăruiește din inimă, cu generozitate și gratuitate. Bănuții ei au un sunet mai frumos decât marile oferte ale celor bogați, pentru că exprimă o viață devotată lui Dumnezeu cu sinceritate, o credință care nu trăiește din aparență, ci din încredere necondiționată. Să învățăm de la ea: o credință fără franjuri la vedere, dar sinceră lăuntric; o credință făcută din iubirea umilă pentru Dumnezeu și pentru frați.
Să ne adresăm acum Fecioarei Maria care, cu o inimă smerită și transparentă, a făcut din toată viața ei un dar pentru Dumnezeu și pentru poporul său».
***
După rugăciunea ”Angelus”, papa Francisc și-a exprimat preocuparea pentru situația din regiunea Cornul Africii, în special din Etiopia, afectată de un conflict care continuă de peste un an, soldat cu numeroase victime și o gravă criză umanitară. ”Îi invit pe toți la rugăciune pentru aceste populații atât de greu încercate”, a spus pontiful în cuvântul său, ”și reînnoiesc apelul meu pentru ca să predomine concordia fraternă și calea pașnică a dialogului”.
Papa a dat asigurarea rugăciunilor sale și pentru victimele incendiului care a urmat unei explozii de carburant, în periferia orașului Freetown, capitala țării africane Sierra Leone.
În fine, pontiful a menționat beatificarea, ieri, în Spania, a trei martiri, din Ordinul Franciscan al Fraților Minori Capucini: Benet de Santa Coloma de Gramenet, Josep Oriol de Barcelona și Domènech de Sant Pere de Riudebitlles. ”Au fost uciși în perioada persecuției religioase din secolul trecut, în Spania, arătându-se blânzi și curajoși mărturisitori ai lui Cristos”, a remarcat papa în salutul său, adăugând: ”Exemplul lor să-i ajute pe creștinii de astăzi să rămână credincioși vocației lor, chiar și în momentele de încercare”.
La finalul rugăciunii ”Îngerul Domnului”, papa Francisc a invocat binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
