Încă nu conștientizează că adevărata luptă nu este între ei și cel rău, ci între Isus și cel rău. Ei trebuie să facă în așa fel încât să-l aibă pe Mântuitorul tot timpul lângă ei. Nici ei, nici noi nu suntem niciodată adevărații protagoniști, ci cu cât mai mult renunțăm la noi înșine și facem loc în viața noastră lui Isus, prin rugaciune și prin post, prin credința noastră, cu atât mai mult suntem învingători în numele Lui. Se înfăptuiește în viața noastră o tainică transformare, începută odată cu darul Botezului, dar pe care trebuie să o punem în practică în fiecare zi din viața noastră. O minunată transfigurare ce face ca viața Mântuitorului să umple tot mai mult viețile noastre.
Suntem și noi la fel ca ucenicii de la poalele muntelui Schimbării la față. Isus s-a înălțat la Ceruri, întru mărire, iar noi suntem, cel puțin aparent, singuri. Ce șanse avem să învingem într-o astfel de situație împotriva răului? Niciuna! Doar Isus poate învinge. De aceea, singura noastră opțiune este aceea de a-l aduce pe Isus în viața noastră prin credință. Ne-o spune însuși Mântuitorul: “Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia (adică muntelui Schimbării la față): Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.”
Avem puterea de a aduce lumina taborică în sufletul nostru; de a-l aduce pe Isus tot mai mult în viața noastră: doar astfel vom învinge răul. Doar în El, putem fi învingători. Sfântul Arhanghel Mihail, biruitorul celui rău, ne este exemplu: strigătul său de luptă, cel cu care învinge, nu este nimic altceva decât o minunată laudă adresată Creatorului: “Cine este ca Dumnezeu?”
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mc 9, 17-32
”Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.”
