La cateheza audienței generale de miercuri, 13 octombrie 2021, desfășurată în Aula Paul al VI-lea din Cetatea Vaticanului, papa Francisc a continuat seria de meditații dedicată Scrisorii Sfântului Apostol Paul către Galateni și a vorbit despre ”Libertatea creștină, ferment universal de eliberare”.
”Libertatea creștină, ferment universal de eliberare” a fost în centrul catehezei prezentată de papa Francisc la audiența generală de miercuri, 13 octombrie 2021, în Aula Paul al VI-lea. Cateheza a început cu proclamarea unei pericope din Scrisoarea către Galateni, în care Sfântul Apostol Paul afirmă: ”Pentru libertate ne-a eliberat Cristos. Aşadar, rămâneţi tari şi nu luaţi din nou jugul sclaviei! Voi, fraților, ați fost chemați la libertate” (5, 1.13).
Pentru Sfântul Apostol Paul, a remarcat papa la cateheză, ”nucleul central al libertății” îl reprezintă faptul că ”prim moartea și învierea lui Isus Cristos, am fost eliberați de sclavia păcatului și a morții. Cu alte cuvinte, suntem liberi pentru că am fost eliberați, eliberați prin har – nu prin plată – eliberați de o iubire care devine legea supremă și nouă a vieții creștine”.
Papa Francisc: ”Astăzi aș vrea să subliniez că această noutate a vieții ne deschide la primirea oricărui popor și a oricărei culturi și, în același timp, deschide orice popor și orice cultură la o libertate mai mare. Sfântul Paul spune, într-adevăr, că pentru cel care a aderat la Cristos nu mai contează că este iudeu sau păgân. Contează numai credința care lucrează prin iubire (Galateni5,6)”.
Apostolul a fost denigrat de ”fundamentaliștii” de atunci pentru această noutate, fiind acuzat că a adoptat această poziție din ”oportunism pastoral”, astfel încât, din dorința de a fi pe placul tuturor, el ar fi minimalizat exigențele primite de la tradiția sa religioasă cea mai strictă.
Papa Francisc: ”Este același discurs al fundamentaliștilor de astăzi: istoria se repetă întotdeauna. După cum se vede, critica oricărei noutăți evanghelice nu este numai din zilele noastre, dar are o lungă istorie în spate. În orice caz, Paul nu rămâne în tăcere și răspunde cu parresia – un cuvânt grec care înseamnă curaj și tărie – spunând: Caut eu oare acum bunăvoinţa oamenilor sau a lui Dumnezeu? Ori caut eu să plac oamenilor? Dacă aş căuta să plac oamenilor, n-aş fi slujitorul lui Cristos (Galateni 1,10)”.
Pentru Sfântul Paul, ”a primi credința comportă pentru el a renunța nu la inima culturilor și a tradițiilor, ci numai la ceea ce poate împiedica noutatea și puritatea Evangheliei. Pentru că libertatea care ne-a fost dobândită prin moartea și învierea Domnului nu intră în conflict cu culturile, cu tradițiile pe care le-am primit, dimpotrivă, revarsă în ele o libertate nouă, o noutate eliberatoare, noutatea Evangheliei”.
Papa Francisc: ”Eliberarea dobândită prin botez, într-adevăr, ne permite să dobândim deplina demnitate de fii ai lui Dumnezeu, astfel încât, în timp ce rămânem bine altoiți în rădăcinile noastre culturale, în același timp ne deschidem la universalismul credinței care intră în orice cultură, îi recunoaște semințele de adevăr prezente și le dezvoltă ducând la plinătate binele cuprins în ele”.
De aceea, chemarea la libertate ne ajută să descoperim adevăratul sens al înculturării Evangheliei: ”a fi capabili să vestim Buna Veste a lui Cristos Mântuitorul respectând ceea ce este bun și adevărat în culturi. Nu este un lucru ușor”.
Papa Francisc: ”Numeroase sunt ispitele de a voi să impui propriul model de viață ca și cum ar fi cel mai evoluat și cel mai dorit. Câte erori s-au comis în istoria evanghelizării voind să se impună un singur model cultural! Uniformitatea ca regulă de viață nu este creștină: unitatea, da, uniformitatea, nu! Uneori, nu s-a renunțat nici chiar la violență din dorința de a face să predomine propriul punct de vedere. Să ne gândim la războaie. În acest fel, Biserica a fost lipsită de bogăția atâtor expresii locale care poartă cu sine tradiția culturală a unor întregi populații. Dar acest fapt este exact contrariul libertății creștine”.
Papa a făcut referință, în ceea ce privește o justă întâlnire dintre Evanghelia lui Cristos și cultura popoarelor, apostolatul desfășurat în China de părintele Matteo Ricci sau în India de părintele De Nobili, dar despre care mulți spuneau că ceea ce fac ei nu este creștin.
Viziunea Sfântului Apostol Paul asupra libertății este ”iluminată și fecundată de misterul lui Cristos care, prin întruparea sa – după cum amintește Conciliul Vatican II – s-a unit într-un anumit fel oricărui om (cf. Gaudium et Spes, 22). De aici decurge datoria de a respecta proveniența culturală a oricărei persoane, conducând-o într-un spațiu de libertate care să nu fie restrâns de nicio impunere dictată de o singură cultură predominantă”.
Papa Francisc: ”Acesta este sensul de a ne numi catolici, de a vorbi despre Biserica catolică: nu este o denominațiune sociologică pentru a ne deosebi de alți creștini. Catolic este un adjectiv care înseamnă universal: catolicitate, universalitate. Biserica universală, adică catolică, înseamnă că Biserica are în sine, în însăși natura ei, deschiderea față de toate popoarele și culturile din orice timp, pentru Cristos s-a născut, a murit și a înviat pentru toți”.
Pe de altă parte, a spus papa la încheiere, cultura, prin însăși natura ei, este într-o continuă transformare. ”Să ne gândim”, a dat papa ca exemplu, ”la cum suntem chemați să vestim Evanghelia în acest moment istoric de mare schimbare culturală, unde o tehnologie din ce în ce mai înaintată pare să fie predominantă. Dacă am pretinde să vorbim despre credință așa cum se făcea în secolele trecute, am risca să nu mai fim înțeleși de noile generații”.
Papa Francisc: ”Libertatea credinței creștine, libertatea creștină, nu indică o viziune statică a vieții și a culturii, ci o viziune dinamică, o viziune dinamică chiar și asupra tradiției. Tradiția crește, dar mereu cu aceeași natură. Nu pretindem, printre altele, că stăpânim libertatea. Am primit un dar de păstrat. Și tocmai libertatea este cea care cere mai degrabă fiecăruia să fie mereu pe cale, îndreptați către plinătatea ei. Este starea de peregrini, starea de călători, într-un exod continuu: eliberați de sclavie pentru a merge către plinătatea libertății. Acesta este marele dar pe care ni l-a dat Isus Cristos: Domnul ne-a eliberat gratuit din sclavie și ne-a pus pe cale ca să mergem în deplină libertate”.
La saluturile finale, papa a menționat grupurile de romani și pelerini din diferite țări, printre care se aflau surorile ”Slujitoarele Mariei Reparatoare” cu ocazia capitolului general și surorile Congregației Scalabriniene, pe care le-a îndemnat să fie ”mărturisitoare generoase de primire și fraternitate”.
Nelipsitul salut adresat bătrânilor, bolnavilor, tinerilor și soților recent căsătoriți a făcut o referință la Fecioara Maria:
Papa Francisc: ”Amintim astăzi ultima apariție a Fecioarei Maria la Fatima. Cereștii Maici a lui Dumnezeu vă încredințez pe voi toți ca să vă însoțească cu blândețe de mamă pe drumul vostru și să vă întărească în necazurile vieții”.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl Nostru” în limba latină, urmată de binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
