Iniţiativa "24 de ore pentru Domnul"
De Rino Fisichella
"Dacă aţi fi înţeles ce înseamnă: Milă vreau şi nu jertfe" (Mt 12,7). Cuvinte care sună clar pe buzele lui Isus şi, totuşi, rostite cu un văl de reproş şi tristeţe. "Dacă aţi fi înţeles" echivalează cu a spune: de ce n-aţi înţeles încă? Chiar în timp ce Isus vorbeşte despre inima revelaţiei, iubirea Tatălui, cuvântul său cade într-un context de profundă neînţelegere. Greu de a-l face pe cel care trăieşte sub lege să înţeleagă că iubirea merge dincolo de legea însăşi, pentru că vine înainte de lege. Aşa cum amintea apostolul, viaţa nu vine din lege, ci din iubirea care generează har şi prisoseşte acolo unde a fost păcatul.
Pentru a reda forţă experienţei iertării s-a propus iniţiativa "24 de ore pentru Domnul". Celebrarea penitenţială cu papa Francisc în bazilica "Sfântul Petru", mâine vineri 28 martie, va fi poarta de intrare care va avea apoi trei biserici în centrul istoric al Romei deschise până noaptea târziu şi ziua următoare, pentru a-i primi pe cei care doresc să-l întâlnească pe Domnul în adoraţia euharistică şi în sacramentul reconcilierii. Între altele, grupuri de tineri îi vor invita pe cei de vârsta lor şi "poporul nopţii" să trăiască un moment diferit, format din tăcere, din contemplaţie şi din iertare. Învăţătura repetată a papei Francisc, "Dumnezeu ne iartă mereu, nu încetează să ne ierte", constituie scenariul după care trebuie trăită această experienţă în perioada Postului Mare. Multe dieceze, parohii şi realităţi ecleziale răspândite în lume au aderat la iniţiativă şi mulţi preoţi s-au pus la dispoziţie pentru a-i întâlni pe penitenţi şi a le oferi bucuria iertării. O ulterioară expresie de nouă evanghelizare pentru a ajunge la cei de aproape şi de departe şi a permite o reînnoită întâlnire cu Domnul Isus.
În acest context, revin încărcate de semnificaţie cuvintele sfântului episcop de Arles, Cezar, care în secolul al IV-lea îi îndemna astfel pe credincioşii săi: "Cine doreşte să obţină milostivire în cer trebuie s-o acorde pe acest pământ. Există o milostivire pământească şi una cerească, o milostivire umană şi una divină. Care este milostivirea umană? Aceea care se îndreaptă ca să privească lipsurile celor săraci. Care este în schimb milostivirea divină? Fără îndoială, aceea care îţi acordă iertarea păcatelor. Pe acest pământ lui Dumnezeu îi este foame şi sete în persoana tuturor săracilor. Când unui sărac îi este foame, lui Cristos îi este foame. Aşadar, nu dispreţui lipsurile săracilor, dacă vrei să speri cu siguranţă iertarea păcatelor. Fraţilor, ce vreţi şi ce cereţi atunci când veniţi în biserică? Desigur nu altceva decât milostivirea lui Dumnezeu. Aşadar daţi-o pe cea pământească şi o veţi dobândi pe cea cerească. Săracul cere de la tine; şi tu ceri de la Dumnezeu. El îţi cere o bucată de pâine, în timp ce tu ceri viaţa veşnică". Cuvinte atât de vechi şi totuşi mereu actuale. În fiecare zi ne sunt repropuse de papa Francisc care profită de fiecare ocazie pentru a reafirma mesajul central al Evangheliei cu cuvintele milostivirii şi ale atenţiei faţă de săraci.
Experienţa milostivirii aparţine acelor conţinuturi care se percep ca esenţiale şi care ating direct viaţa. "Cuşca limbajului", din păcate, ne împiedică să spunem tot. Şi totuşi, purtăm cu noi momente unice şi irepetabile care sunt rod al experienţei intime şi personale a unei întâlniri cu Dumnezeu. Ea capătă semnificaţia sa cea mai deplină atunci când se trăieşte experienţa reconcilierii. "Împăcaţi-vă cu Dumnezeu" este invitaţia lui Paul care de două mii de ani rămâne neschimbată ca misiune a Bisericii. Astăzi avem nevoie să fim mai convinşi de asta. Ni se cere să nu rămânem în condiţia de păcat, ci să preferăm harul iertării. De altfel, milostivirea nu este în primul rând rodul activităţii umane. Ea este primul pas al lui Dumnezeu care ca un tată se grăbeşte spre fiul care a greşit şi îi permite să regăsească forţa de a începe de la capăt. Nu este o întâmplare că în Biblie numele lui Dumnezeu este cel de Milostiv. Dacă numele revelat lui Moise pe muntele Sinai rămâne ca semnul prezenţei constante a lui Dumnezeu în mijlocul poporului său, cel de "milostiv" exprimă natura sa, atestă fidelitatea faţă de cuvântul său şi faţă de promisiunea făcută. Dumnezeu este milostiv adică bogat în îndurare care iartă şi ridică. El susţine şi revarsă curaj pentru a privi la viitor cu certitudinea iubirii sale. Au înţeles bine asta autorii sacri care au voit să identifice milostivirea, şi din punct de vedere semantic, cu chemarea la iubire care provine din măruntaiele unei mame. Aşadar, a celebra milostivirea Domnului pentru a da sens deplin convertirii în perioada Postului Mare. Privirea îndreptată spre Dumnezeu bogat în milostivire, pentru a-l recunoaşte prezent în cei mai mici, în cei suferinzi şi în cei săraci care cer milostivire.
(După L`Osservatore romano, 28 martie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa:ercis.ro
