“Și în prezent revelația lui Dumnezeu în umanitatea lui Isus poate provoca scandal și nu este ușor de acceptat. Este ceea ce sfântul Pavel numește “nebunia” Evangheliei pentru cei care caută minuni sau înțelepciunea lumească (cf 1 Cor 1, 18-25)”. Astfel a evidențiat papa Francisc la cuvântul de învățătură care a însoțit rugăciunea antifonului marian “Îngerul Domnului”, de duminică, 21 august, din Piața San Pietro.
Pontiful s-a oprit asupra Evangheliei din duminica a 21-a de peste an, după sfântul Ioan, capitolul 6, în care se relatează despre reacția mulțimii și a unora dintre discipoli la discursul lui Isus, după minunea înmulțirii pâinilor. Pontiful a explicat că Isus i-a îndemnat la interpretarea acelei minuni și la a crede în El – care este adevărata pâine coborâtă din cer, pâinea vieții – revelându-le că pâinea pe care le-o va da El este trupul și sângele său. Însă “aceste cuvinte sună greoaie și de neînțeles pentru urechile lumii”, de aceea mulți dintre discipolii săi se întorc din drum, încetând să-l urmeze pe Învățător (versetele 60-66).
Atunci, Isus îi întreabă pe cei doisprezece: “Nu cumva vreți să plecați și voi?” (versetul 67), iar Petru – în numele întregului grup – confirmă decizia de a rămâne cu El, spunând: "Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu".
Oprindu-se asupra atitudinii celor care se retrag și se întorc din drumul urmării lui Isus, papa Francisc a explicat de unde se ivește această incredulitate, acest refuz, spunând: “Cuvintele lui Isus suscită un mare scandal: El spune că Dumnezeu a ales să se reveleze pe sine și să împlinească mântuirea în slăbiciunea trupului omenesc. Întruparea lui Dumnezeu este ceea ce suscită scandal și reprezintă pentru lumea aceea – dar deseori și pentru noi – un obstacol. De fapt, Isus afirmă că adevărata pâine a mântuirii, care transmite viața veșnică, este însăși trupul său și că, pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu, înainte de a respecta legi și a împlini precepte religioase, este necesară trăirea unei relații reale și concrete cu El.”
Aceasta înseamnă – a evidențiat pontiful – că “nu trebuie să-l căutăm pe Dumnezeu în vise și imagini de măreție și putere, ci trebuie să-l recunoaștem în umanitatea lui Isus și, în consecință, în cea a fraților și surorilor cu care ne întâlnim pe calea vieții. “Dumnezeu s-a făcut trup și sânge: s-a coborât pentru a deveni om, asemenea nouă, s-a smerit până la punctul de a lua asupra sa suferințele și păcatele noastre și ne cere să-l căutăm, nu înafara vieții și a istoriei, ci în relația cu Cristos și cu frații”.
La finalul cuvântului de învățătură, pontiful ne-a îndemnat să cerem harul de a ne lăsa provocați și convertiți de cuvintele de viață veșnică ale lui Isus, cerându-i Preacuratei Fecioare Maria să ne ajute să mărturisim întotdeauna credința noastră prin viața concretă.
