Un moment așteptat și plin de emoție. Duminică, 18 iulie 2021, papa Francisc a recitat din nou rugăciunea ”Îngerul Domnului” de la fereastra apartamentului Pontifical din Palatul Apostolic, după ce în duminica precedentă a condus această rugăciune de la etajul 10 al Spitalului ”A. Gemelli” din Roma, unde era internat din 4 iulie pentru o intervenție chirurgicală la colon. Pontiful a fost externat miercuri, 14 iulie, și a revenit la reședința sa din Casa Sf. Marta după ce a făcut o vizită de mulțumire și de rugăciune la icoana Fecioarei Maria ”Salus Populi Romani” din bazilica papală Santa Maria Maggiore.
În pofida vremii nehotărâte din cursul dimineții, cu rafale de vânt, temperaturi răcoroase și nori plumburii la orizont, sute de romani și pelerini au ținut să fie prezenți în această duminică la prima rugăciune ”Îngerul Domnului” recitată de papa Francisc după spitalizarea sa de vreo zece zile. În alocuțiunea sa, pontiful a prezentat un comentariu la Evanghelia proclamată duminică la Sfânta Liturghie după ritul roman sau latin (Marcu 6,30-34). Odihna și compasiunea sunt cele două sublinieri pe care Sfântul Părinte, cu vocea mai slăbită dar susținută, le-a împărtășit pe marginea acestei pagini a Evangheliei.
Mai întâi, odihna. Apostolilor care se întorc după ostenelile misiunii și îi povestesc cu entuziasm tot ceea ce au făcut, Isus le adresează cu afecțiune acest îndemn: ”Veniți deoparte, voi singuri, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin!” (v. 31).
Papa Francisc: ”Făcând în acest fel, Isus ne dă o învățătură prețioasă. Chiar dacă se bucură văzându-i pe discipolii săi fericiți pentru minunile predicării, nu se lungește cu întrebări și complimente, dar se preocupă de oboseala lor fizică și interioară. Vrea să-i pună în gardă cu privire la un pericol care ne pândește întotdeauna și pe noi: a se lăsa luat de frenezia faptelor, a cădea în capcana activismului, unde lucrul cel mai important sunt rezultatele pe care le obținem și a ne simți protagoniști absoluți”.
La fel se poate întâmpla și în cadrul Bisericii: ”suntem ocupați, alergăm, ne gândim că totul depinde de noi și, în cele din urmă, riscăm să-L neglijăm pe Isus”. Îndemnul adresat apostolilor de a se odihni deoparte împreună cu El arată că nu e vorba doar de odihna trupească, dar și de ”odihna inimii”.
Papa Francisc: ”Pentru că nu e îndeajuns a scoate din priză, este necesar a se odihni cu adevărat. Pentru a face aceasta, e nevoie a se întoarce la inima lucrurilor: a se opri, a sta în tăcere, a se ruga, pentru a nu trece de la cursele muncii la cursele concediului. Isus nu dădea înapoi din fața necesităților mulțimii, dar în fiecare zi, mai înainte de orice altceva, se retrăgea în rugăciune, în tăcere, în intimitatea cu Tatăl. Îndemnul său afectuos – ”Odihniți-vă puțin” – ar trebui să ne facă companie: să ne păzim de eficientism, să oprim cursa frenetică ce dictează agendele noastre. Să învățăm a sta pe loc, a opri telefonul mobil pentru a ne uita în ochii persoanelor, a cultiva tăcerea, a contempla natura, a ne reface în dialogul cu Dumnezeu”.
Cu toate acestea, Evanghelia relatează că Isus și discipolii săi nu se puteau odihni cum și-ar fi dorit. Lumea îi găsește și aleargă la ei de peste tot. Este momentul în care lui Isus i se face milă. Compasiunea este a doua subliniere evidențiată de papa Francisc în alocuțiunea sa:
Papa Francisc: ”Adânc mișcat, Isus se dedică oamenilor și începe din nou să-i învețe (cfr. vv. 33-34). Pare o contradicție, dar în realitate nu este. Într-adevăr, numai inima care nu se lasă răpită de grabă este capabilă de a fi atinsă, de a nu se lăsa luată de sine sau de lucrurile de făcut și de a-și da seama de ceilalți, de rănile lor, de necesitățile lor. Compasiunea se naște din contemplație. Dacă învățăm a ne odihni cu adevărat, devenim capabili de o compasiune adevărată; dacă vom cultiva o privire contemplativă, vom duce mai departe activitățile noastre fără atitudinea rapace a celui care vrea să le stăpânească pe toate și să le consume; dacă vom rămâne în contact cu Domnul și nu vom anestezia partea cea mai adâncă din noi, lucrurile de făcut nu vor avea puterea de a ne lăsa fără respirație și de a ne devora. Avem nevoie de o ecologie a inimii, care se compune din odihnă, contemplație și compasiune. Să profităm de timpul verii pentru aceasta”.
”Să ne rugăm acum Fecioarei Maria, care”, a încheiat papa Francisc, ”a cultivat tăcerea, rugăciunea și contemplația, și este întotdeauna mișcată de o blândă compasiune față de noi, fiii săi”.
La saluturile finale, pontiful și-a exprimat apropierea în rugăciune față de victimele recentelor inundații din Europa:
Papa Francisc: ”Dragi frați și surori, îmi exprim apropierea față de populațiile din Germania, Belgia și Olanda, afectate de catastrofe și aluviuni. Domnul să-i primească pe cei morți și să le întărească pe rudele acestora, să susțină efortul tuturor pentru a-i ajuta pe cei care au suferit pagube grave”.
În continuarea cuvântului său, papa a îndemnat la dialog și reconciliere factorii responsabili pentru soarta poporului din Africa de Sud, unde episoade de violență au agravat situația, deja complicată din cauza greutăților economice și sanitare din cauza pandemiei:
Papa Francisc: ”Împreună cu episcopii țării, adresez un apel cordial către toți responsabilii implicați ca să lucreze pentru pace și să colaboreze cu autoritățile pentru a oferi asistență celor nevoiași. Să nu fie uitată aspirația care a călăuzit poporul din Africa de Sud pentru o renaștere în armonie între toți fiii săi.
Înainte de a saluta grupurile prezente în Piața San Pietro, pontiful latinoamerican a transmis, de asemenea, poporului din Cuba încurajarea și susținerea sa spirituală:
Papa Francisc: ”Sunt aproape de poporul cubanez în aceste momente dificile, în special față de familiile care suferă mai mult. Îl rog pe Domnul să-l ajute să construiască în pace, dialog și solidaritate o societate din ce în ce mai justă și fraternă. Îi îndemn pe toți cubanii să se încredințeze ocrotirii de mamă a Fecioarei Maria a Carității de la Cobre. Ea să-i însoțească pe această cale!”.
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
