„În timpul acestei crize persistente” – a spus pontiful – „ar trebui să continuăm să manifestăm ‚o grijă deosebită’ față de binele comun. Multe dintre dezechilibrele posibile și prevăzute nu s-au produs încă; de aceea vor fi necesare decizii atente. Scăderea orelor de muncă din ultimii ani a dus atât la pierderi de locuri de muncă cât și la o reducere a zilei de muncă pentru cei care au continuat să lucreze. Multe servicii publice, precum și multe întreprinderi, s-au confruntat cu dificultăți enorme, unele riscând falimentul total sau parțial. În 2020, în întreaga lume s-au înregistrat pierderi de locuri de muncă fără precedent.”
„Cu graba de a reveni la o activitate economică mai intensă, la finalul amenințării pandemiei de Covid-19, să evităm urmărirea cu persistență a profitului, a izolării, a naționalismului și a consumismului orb și negarea dovezilor clare care denotă discriminarea acelor frați și surori care sunt considerați „de înlăturat” din societățile noastre”. Astfel a îndemnat papa Francisc în mesajul video adresat participanților la cea de-a 109-aconferință a Organizației Mondiale a Muuncii, punând accentul pe necesitatea „de a căuta soluții care să ne ajute să construim un nou viitor de muncă bazat pe condiții de muncă decente și demne, care să provină din negocieri colective și care să promoveze binele comun”, amintind că munca este o caracteristică umană și este necesar ca munca „să fie umană”.
Reamintind rolul fundamental avut de Organizația Mondială a Muncii și de întâlnirile de lucru, Sfântul Părinte a evidențiat necesitatea de a acorda prioritate muncitorilor aflați încă la marginile domeniului muncii, celor care continuă să fie afectați – în activitatea lor – de pandemia de coronavirus, muncitorilor necalificați și zilierilor, muncitorilor migranți și refugiați care fac de obicei munci periculoase și așa-zis „murdare și degradante”.
Pontiful a amintit că mulți migranți și lucrători vulnerabili, împreună cu familiile lor, „sunt de obicei excluși de la accesul la programe naționale de promovare a sănătății, prevenire a bolilor, tratament și asistență, precum și de la planurile de protecție financiară și serviciile psihosociale”, evidențiind că aceste situații reflectă filosofia debarasării, prezentă în societățile noastre
Pontiful a evidențiat că „lipsa măsurilor de protecție socială în fața impactului Covid-19” a dus la o creștere a sărăciei, a șomajului, a reducerii locurilor de muncă, la o creștere a muncii la negru și la întârzierea includerii tinerilor pe piața muncii”, context ce a favorizat intensificarea muncii în rândul minorilor, traficul de persoane, nesiguranța alimentară și expunerea la riscuri sanitare grave.
„În acest moment de reflecție” – a spus – „în care încercăm să ne organizăm acțiunea viitoare, să organizăm o agendă internațională post-Covid 19, este necesar să acordăm o atenție deosebită pericolului real de a-i uita pe cei rămași în urmă. Ei riscă să fie atacați de un virus care este chiar mai periculos decât Covid-19: virusul indiferenței egoiste. O societate nu poate progresa excluzând. Acest virus răspândește ideea că viața este mai bună dacă îmi este mie mai bine și că totul merge bine atâta timp cât mie îmi merge bine. Astfel se ajunge la selectarea unei persoane în locul alteia, excluzându-i pe cei săraci, sacrificându-i pe cei care au rămas în urmă pe așa-numitul ‚altar al progresului’. Aceasta reprezintă o dinamică elitistă, ce creează elite noi în detrimentul multor persoane și popoare care sunt date la o parte”.
