Cu bucurie, întreaga noastră Biserică îi sărbătorește astăzi, 2 iunie, pe Fericiții Martiri Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, ucişi „in odium fidei” de către regimul comunist în diferite locuri din România între anii 1950-1970. Această sărbătoare a fost stabilită în urmă cu doi ani, odată cu beatificarea acestora de către Sfântul Părinte Papa Francisc la Blaj, pe 2 iunie 2019.
Este potrivit să medităm la mărturia de credință a celor șapte Fericiți, la mesajul și la îndemnul pe care ei ni-l oferă. Acești Fericiți nu au trăit departe de timpurile noastre, pe unii dintre noi Domnul ne-a învrednicit chiar să îi întâlnim. De aceea, sărbătoarea lor nu este o simplă aducere aminte a martiriului ca fapt istoric. Prin celebrarea de astăzi, suntem invitați să păstrăm vie mărturia pe care ei au dat-o comunității de credință, Bisericii lor, în care au crezut cu toată tăria, acolo în celulele gulagului comunist, și mai ales suntem chemați să păstrăm trează credința catolică în comunitățile și în viețile noastre, prin pomenirea cu pioșenie a jertfei și a dăruirii lor.
Sărbătoarea din 2 iunie îi implică nu numai pe credincioșii Bisericii Greco-Catolice din România, ci întreaga comunitate creștină din țară și toate celelalte realități care alcătuiesc viața socială și civică a românilor. Prin urmare, cuvântul meu se adresează tuturor celor angajați în promovarea binelui comun. Tuturor vouă, cler și credincioși, cinului călugăresc și autorități, vă adresez un gând sincer și plin de recunoștință pentru că, împreună cu noi, împărtășiți bucuria pentru sărbătoarea Fericiților Martiri greco-catolici. Fiindcă, precum amintea Sfântul Părinte în urmă cu exact doi ani pe Câmpia Libertății: „Acești păstori, martiri ai credinței, au recâștigat și au lăsat poporului român o prețioasă moștenire pe care o putem sintetiza în două cuvinte: libertate și milostivire”.
În momentele grele de persecuție, cei șapte mucenici nu se gândeau la mărire și la canonizare; cereau doar putere de a rezista atacurilor Răului și slujitorilor lui. Însă, peste ani, Dumnezeu iată că a întors răul spre binele celor ce-L iubesc (Romani 8,28); a încoronat martiriul lor cu cununa sfințeniei.
Întreaga Biserică Catolică se bucură împreună cu noi, greco-catolicii din România, pentru că în spectrul de venerabili, fericiți și sfinți ai Bisericii lui Cristos, strălucesc acești șapte luminători, fii ai meleagurilor noastre, care prin mărturia lor ne învață că nu trebuie să ne temem de cei care ucid trupurile. În Ceruri, Fericiții Episcopi Români sunt sărbătoriți de Biserica triumfătoare, după cum spune condacul lor: „Martiri vrednici de toată lauda, care nu v-ați lepădat de Biserica zidită pe fericitul Petru, pământul nu v-a putut acoperi pe voi, ci ați fost primiți în ceruri: vouă vi s-au deschis porțile raiului și, acolo ajungând, gustați din pomul vieții, mijlocind la Cristos să se dăruiască sufletelor noastre, pace și multă îndurare”.
Cei șapte martiri sunt bogăția întregii Biserici. Sunt semnul limpede că Dumnezeu lucrează în România. Preasfințitul Ioan Suciu, unul dintre cei sărbătoriți astăzi, scria că atunci când va veni vremea Vinerii Mari pentru Biserica din România, atunci vor apărea sfinții ei. Și a avut dreptate, el însuși devenind unul dintre ei. De aceea, sărbătoarea de astăzi este o expresie a biruinței Binelui asupra Răului, a luminii asupra tenebrelor, speranță concretă și lucrătoare pentru Biserica noastră și pentru întregul neam românesc.
În sărbătoarea de astăzi Îi aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru acest mare dar făcut Bisericii și poporului nostru, din care au izvorât aceste șapte suflete alese care s-au învrednicit a primi cununa nepieritoare a martiriului. Fericiților Martiri, duceți rugăciunile noastre, duceți speranțele noastre, la tronul Celui preaînalt și Atotputernic.
Amin.
Blaj, la 2 iunie 2021
† Lucian Cardinal Mureșan
Arhiepiscop Major și Mitropolit
