”Lupta rugăciunii” a fost tema celei de-a 33-a cateheze despre rugăciune prezentată la audiența generală de miercuri, 12 mai 2021, de papa Francisc în curtea interioară ”Sfântul Damasus” din Cetatea Vaticanului. După o lungă perioadă de absență, romanii și pelerinii au avut din nou acces, păstrând restricțiile sanitare, la tradiționala întâlnire săptămânală cu papa Francisc, care și-a manifestat încă din primele cuvinte bucuria de a se întâlni din nou față către față cu credincioșii.
Papa Francisc: ”Sunt bucuros să reluăm această întâlnire față în față, pentru că vă spun un lucru: nu e frumos să vorbești când nu ai nimic în față, la o telecameră. Nu e frumos. Acum, după atât de multe luni, datorită curajului arătat de mons. Sapienza, ne-am adunat aici, ca să regăsesc lumea, să vă regăsesc pe voi, fiecare cu povestea lui de viață, lume care vin din toate părțile... [...] Să vă văd pe fiecare dintre voi îmi face plăcere, pentru că suntem cu toții frați în Domnul, iar a ne vedea unii pe alții ne ajută să ne rugăm unii pentru alții. Chiar și lumea care e departe, întotdeauna devine aproape. [...] Vă mulțumesc pentru prezența și vizita voastră: duceți mesajul papei la toți. Mesajul papei este că eu mă rog pentru toți și vă cer să vă rugați pentru mine, uniți în rugăciune”.
Vizibil emoționat, papa Francis, adresându-se pelerinilor polonezi, a amintit că ”mâine [13 mai 2021 - n.r.] este comemorarea liturgică a Fericitei Fecioare Maria de la Fatima, dar se împlinesc, totodată, 40 de ani de la atentatul comis asupra Sfântului Ioan Paul al Ii-lea, aici, în Piață. El însuși sublinia cu convingere că îi datora viața Fecioarei de la Fatima. Acest eveniment ne face conștienți că viața noastră și istoria lumii sunt în mâinile lui Dumnezeu. Inimii Neprihănite a Mariei îi încredințăm Biserica, pe noi înșine și lumea întreagă. Să cerem în rugăciune pacea, încetarea pandemiei, spiritul de penitență și convertirea noastră”.
Cateheza a început cu proclamarea unei pericope din Psalmul 10 (1.12-14): ”Pentru ce, Doamne, stai departe, de ce te ascunzi la vreme de strâmtorare? Scoală-te, Doamne Dumnezeule, ridică-ţi mâna şi nu uita de cei sărmani! De ce să-l dispreţuiască cel nelegiuit pe Dumnezeu, spunând în inima lui: „Nu va cere socoteală”? Dar tu vezi, tu iei în seamă truda şi indignarea şi le iei în mâinile tale. În tine se abandonează cel nenorocit; tu îl ajuţi pe cel orfan”.
Rugăciunea creștină a fost din nou în centrul catehezei prezentată de Sfântul Părinte la audiența generală. ”Asemenea întregii vieți creștine”, a remarcat papa, ”rugăciunea creștină nu este o plimbare. Niciunul din marii rugători pe care îi întâlnim în Biblie și în istoria Bisericii nu a avut o rugăciune comodă”. În acest sens, ”rugăciunea dăruiește, cu siguranță, o mare pace, dar printr-o luptă interioară, uneori dură, care poate să însoțească perioade chiar lungi ale vieții”.
Nu este ușor a ne ruga, iar papa a recunoscut că simte și el greutatea rugăciunii. Mai mult, unii sfinți au continuat să se roage fără să simtă gustul și folosul rugăciunii. În cele din urmă, ”cel care vrea să se roage trebuie să-și aducă aminte că credința nu este ușoară și că uneori se merge într-o obscuritate aproape totală, fără puncte de referință”. De aceea, după cum găsim în Catehismul Bisericii Catolice (nr. 2728), se poate spune că ”cei mai mari dușmani ai rugăciunii sunt, în realitate, înăuntrul nostru”.
Dacă ar fi să trecem în revistă sfaturile pe care le-au dat marii învățători ai spiritualității creștine, toate ar arăta ”importanța de a rezista și de a stărui în rugăciune”. În Exercițiile Spirituale, sfântul Ignațiu de Loyola lasă de înțeles că ”vocația creștină este luptă, este decizie de a sta sub stindardul lui Isus Cristos și nu sub drapelul diavolului, căutând să facem binele chiar și atunci când acest lucru devine anevoios”. Papa a amintit, mai departe, exemplul sfântului Anton cel Mare din pustiul Egiptului care, simțindu-se părăsit de Dumnezeu în mijlocul încercării, l-a întrebat pe Domnul unde era, iar Isus i-a răspuns: ”Eram acolo, dar așteptam să te văd luptând” (Vita Antonii, 10). Făcând referință la un fapt din propria experiență, papa a povestit cazul acelui bărbat din Argentina care, în fața știrii că fetița lui era pe moarte, a mers la sanctuarul Fecioarei Maria din Lujan și a rămas toată noaptea în rugăciune, ținându-se cu mâinile de porțile încuiate ale lăcașului de cult, iar dimineața și-a regăsit fetița vindecată.
Papa Francisc: ”Dacă într-un moment de orbire nu reușim să întrezărim prezența sa, vom reuși în viitor. Ni se va întâmpla și nouă să repetăm aceeași frază pe care a spus-o cândva patriarhul biblic Iacob: Într-adevăr, Domnul este în locul acesta, şi eu nu ştiam! (Geneză 28,16). La apusul vieții noastre, uitându-ne înapoi, vom putea spune la rândul nostru: Credeam că sunt singur, dar nu, nu eram singur, Isus era cu mine. Cu toții vom putea spune acest lucru”.
La saluturile finale, papa a spus că ”pe timpul lunii mai, dedicată Sfintei Fecioare, invoc ocrotirea cerească a Maicii Domnului asupra fiecăruia dintre voi și asupra familiilor voastre”. La nelipsitul salut adresat, ca de obicei, bătrânilor, tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, papa i-a îndemnat cu aceste cuvinte: ”Alergați deseori la Maria, Maica celor care cred! Diferitele forme de devoțiune mariană și, în special, recitarea Sfântului Rozariu, vă vor ajuta să trăiți drumul vostru de credință și de mărturie creștină”.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl nostru”, urmată de binecuvântarea apostolică a papei ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
