Predica PF Cardinal Lucian cu ocazia manifestărilor dedicate Episcopului Petru Pavel Aron

Arhiepiscopia Majoră a Bisericii Greco-Catolice în parteneriat cu Primăria Municipiului Blaj, Consiliul Judeţean Alba și Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, a organizat în zilele de 9 și 10 martie 2014, la Blaj, manifestări dedicate împlinirii a 250 de ani de la moartea Episcopului Petru Pavel Aron.

În cele de mai jos vă punem la dispoziție predica Preafericitului Cardinal Lucian rostită la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala Blajului, duminică, 9 martie 2014.

Preasfințiile Voastre,
Cucernici Părinți,
Stimate oficialități,
Dragi credincioși,

În Apostolul din această duminică, autorul Scrisorii către Evrei îi enumeră pe mai marii noștri: Ghedeon, Barac, Samson, Iefte, David, Samuel şi proorocii, cei care, prin credinţă, „au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor”. Și totuși aceștia, continuă lectura, nu au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea (cfr. Evr 11,24-26.32-40).

Putem citi în aceste cuvinte divine vocația și misiunea Bisericii noastre Române Unite cu Roma în planul lui Dumnezeu, aici pe pământul românesc: înaintașii noștri de sfântă pomenire au aruncat sămânța cea bună. Au crezut că, după cuvântul Evangheliei de astăzi, din Nazaret poate fi ceva bun; și mai ales au crezut că din acest Nazaret în care ne aflăm, în inima Transilvaniei, poate ieși ceva cu adevărat bun. Au crezut ei, și au crezut mai ales făuritorii Sfintei Uniri cu Biserica Romei, și în primul rând a crezut Vlădica Atanasie, cel care își așteaptă învierea în această Sfântă Catedrală. Au crezut ei, și credem și noi ceea ce Domnul Isus ne spune astăzi în Evanghelie: „Mai mari decât acestea veți vedea” (In 1,50).

Euntes ergo docete omnes gentes: Mergând, învățați toate neamurile (Mt 28, 19). Cu siguranță, acesta a fost dorul ce a răsunat în sufletul și în conștiința episcopului Petru Pavel Aron, pe bună dreptate numit „al doilea mare întemeietor”. Înaintaşul său, Inochentie Micu Klein întemeiase Blajul, mutând în primăvara anului 1737 reşedinţa episcopală de la Făgăraş la cetatea de pe Târnave, care, iată, va deveni peste ani, „cetate de credinţă şi tărie românească”. Iar Petru Pavel Aron, așa cum știm, deschidea pe 11 octombrie 1754 Şcolile din Blaj, spunând: „…am socotit a fi de lipsă acum acestei însemnate turme să se deschidă fântânile darurilor…! Că mai toţi sunt însetaţi şi flămânzi de hrana cea sufletească, pentru aceea, fiilor noştri, care vor cere, trebuie după putinţă să li se frângă sfânta pâine şi a-i cuprinde la învăţătură”.

Sfânta Pâine, Trupul Domnului, Cuvântul făcut Trup pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire; și, totodată, cuvântul credinței, pe care, cu toții, îl primim „prin ascultare”. A deschis atunci Episcopul Petru Pavel trei tipuri de şcoli: Şcoala de obşte, Şcoala latinească şi Şcoala de preoţie. Școli adresate învățăceilor din toate păturile sociale, spre a fi cu adevărat, far și lumină, celor ce doreau să îl cunoască pe Părintele Luminilor, Cel de la care vine toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit.

„Credința vine din ascultare” (Rom 10,17). A înțeles bine Vlădica Petru Pavel că Sfânta Scriptură este cartea în care noi oamenii ascultăm glasul lui Dumnezeu şi întru care ne formăm la şcoala credinţei. Din această ascultare, creştinii învaţă imitarea lui Cristos, iar prin imitare pot transforma chipul acestei lumi. De aceea, Episcopul Petru Pavel Aron a coordonat şi instruit un grup de călugări de la mănăstirea Sfintei Treimi din Blaj, să traducă Sfânta Scriptură, după versiunea Vulgată latină a Sfântului Ieronim. Era a doua traducere integrală a Bibliei în limba română, după cea din 1688, Biblia de la Bucureşti sau Biblia lui Ştefan Cantacuzino.

Scriptura cea sfântă și învățătura cea curată, împărtășite învățăceilor de la Blaj sub oblăduirea lui Petru Pavel Aron nu au întârziat să își arate roadele de-a lungul timpului: este suficient să reamintim rolul pe care Biserica noastră l-a jucat mereu in conștientizarea ființei naționale a poporului nostru, o Biserică autentic românească, făuritoare a spiritului și a dorului național, în deplină comuniune de credință cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei.

Iubiti credinciosi,

Suntem convinși încă de acum trei secole, misiunea și vocația Bisericii noastre Române Unite cu Roma în planul lui Dumnezeu aici pe pământul românesc, au fost, sunt și vor rămânea în mod indisolubil legate de învăţământ şi de instruirea tinerilor, după gândul și fapta Episcopului Petru Pavel Aron. Fiindcă de aici răsare „soarele românilor”. Cu adevărat, Biserica noastră s-a dorit mereu a fi „lumină spre descoperirea neamurilor”, far de deschidere a minților și a conștiințelor noilor generații, generații în care credem, și cărora suntem convinși că încă avem putința de a le transmite un mesaj de învățătură coerent cu spiritul înaintașilor noștri. Fiindcă educarea celor tineri nu este un opțional, ci o obligație, un drum cu sens unic, orientat spre Cel care este Înțelepciunea și Bucuria noastră.

Nu putem să nu amintim în acest moment de sărbătoare faptul că la trecerea la cele veșnice a episcopului Petru Pavel Aron, pe 9 martie 1764, icoana Maicii Domnului cu Pruncul, din iconostasul bisericuței aflate în curtea castelului episcopal de la Blaj, a lăcrimat. Toate icoanele făcătoare de minuni care lăcrimează ne conduc la aceeași învățătură: la chemarea la convertire, la pocăință, acum la început de Post Mare. Chemarea la urmarea Fiului pe care Maica Sfântă îl poartă și îl indică, la ascultarea Cuvântului și la primirea luminii Sale, mai ales în contextul de „urgență educațională” în care societatea noastră de astăzi de zbate.

Încredințăm Biserica noastră și mai ales munca de formare a celor tineri, după dorul episcopului Petru Pavel Aron, ocrotirii și purtării de grijă a Maicii celei Călăuzitoare; Ea să ne conducă spre unicul Învățător și Izvor de apă vie. Amin.