La rugăciunea antifonului marian pascal "Regina Coeli", care până la Rusalii înlocuieşte rugăciunea "Angelus Domini", pontiful s-a oprit asupra Evangheliei din Duminica a III-a a Paştelui, după calendarul roman sau latin. Papa Francisc a evidenţiat trei verbe foarte concrete care caracterizează această pagină evanghelică, după sfântul Luca, capitolul 24: a privi, a atinge, a mânca, verbe "verbe care reflectă într-un anumit sens viaţa noastră personală şi comunitară".
«În această a treia duminică de Paşte, ne întoarcem la Ierusalim, în Cenacol, ca îndrumaţi de cei doi discipoli din Emaus, care ascultaseră cu mare emoţie cuvintele lui Isus, pe drum, şi apoi l-au recunoscut "la frângerea pâinii" (Lc 24, 35). Acum, în Cenacol, Cristos cel înviat apare în mijlocul grupului de ucenici şi îi salută spunându-le: "Pace vouă" (v. 36). Dar ei sunt speriaţi şi cred că "văd un duh", aşa spune Evanghelia (v. 37). Atunci Isus le arată rănile trupului său şi le spune: "Priviţi mâinile şi picioarele mele – rănile – căci eu sunt. Atinge-mă" (v. 39). Şi, pentru a-i convinge, Isus le cere ceva de mâncare şi mănâncă sub privirea lor uimită (cf. vv. 41-42).»
«Această pagină evanghelică» – a continuat pontiful – «este caracterizată de trei verbe foarte concrete, care într-un anumit sens reflectă viaţa noastră personală şi comunitară: a privi, a atinge şi a mânca. Trei acţiuni care pot da bucuria unei autentice întâlniri cu Isus cel viu. "Priviţi mâinile şi picioarele mele" – spune Isus.»
Pontiful a explicat că privirea nu înseamnă doar a vedea, ci implică şi intenţie şi voinţă fiind, de aceea, unul din verbele iubirii, deoarece cei care iubesc privesc şi se privesc. Pontiful a dat ca exemplu în acest sens părinţii care privesc la copilul lor, cei îndrăgostiţi care se privesc reciproc, medicul de calitate care se uită cu atenţie la proprii pacienţi. «A privi este un prim pas împotriva indiferenţei, împotriva tentaţiei de a întoarce faţa de la dificultăţile şi suferinţele altora. A privi. Eu văd sau îl privesc pe Isus?» – a spus pontiful.
Oprindu-se asupra celui de-al doilea verb – a atinge – Sfântul Părinte s-a referit la cuvintele lui Isus care le spune discipolilor să-l atingă pentru a constata că este El şi nu un duh, deoarece "duhul nu are carne şi oase".
«Spunându-le discipolilor să-l atingă, pentru a constata că nu este un duh, Isus le indică lor şi nouă faptul că relaţia cu el şi cu fraţii noştri nu poate rămâne "la distanţă" (…) la nivelul privirii. Iubirea cere privire, apropiere, contact, împărtăşirea vieţii. Bunul samaritean nu s-a limitat doar să privească la omul pe care l-a găsit pe jumătate mort de-a lungul drumului, ci s-a oprit, s-a aplecat, i-a tratat rănile, l-a atins, şi l-a pus pe propriul animal de povară, ducându-l la un han. Tot astfel este şi cu relaţia cu Isus: a-l iubi înseamnă a intra în comuniune de viaţă, în comuniune cu El» – a explicat pontiful.
Referindu-se la cel de-al treilea verb – a mânca – papa Francisc a evidenţiat că acest verb explică bine umanitatea noastră în cea mai extremă dintre nevoi, adică necesitatea de a ne hrăni pentru a trăi. «Însă mâncarea» – a continuat –«atunci când o pregătim împreună cu familia sau prietenii, devine şi o expresie a iubirii, expresie a comuniunii, a sărbătorii ... De multe ori Evangheliile ni-l prezintă pe Isus care trăieşte această dimensiune convivială! Chiar şi după înviere, împreună cu ucenicii săi. Până la punctul în care banchetul euharistic a devenit semnul emblematic al comunităţii creştine.»
Evidenţiind că Evanghelia din Duminica a III-e a Paştelui ne indică faptul că Isus nu este un "duh" ci o Persoană vie, pontiful a explicat că a fi creştini nu reprezintă în primul rând o doctrină sau o idee morală, ci înseamnă o relaţie vie cu El, cu Domnul cel Înviat: «îl privim, îl atingem, ne hrănim cu El şi, transformaţi de Iubirea sa, privim, atingem şi-i hrănim pe alţii, ca fraţi şi surori. Preacurata Fecioară Maria să ne ajute să trăim această experienţă de har».
După rugăciunea "Regina Coeli", pontiful a amintit că sâmbătă, 17 aprilie, la abaţia Casamari, din centrul Italiei, au fost beatificaţi şase călugări cistercieni, ucişi din ură faţă de credinţă în 1799, în timpul revoluţiei franceze. Amintind martiriul lor, Sfântul Părinte a spus: « În 1799, când soldaţii francezi care se retrăgeau din Napoli au jefuit biserici şi mănăstiri, aceşti discipoli blânzi ai lui Cristos au rezistat cu curaj eroic până la moarte pentru a apăra Preasfânta Euharistia de la profanare. Fie ca exemplul lor să ne încurajeze la un angajament mai mare de fidelitate faţă de Dumnezeu, în măsură să transforme societatea şi să o facă mai dreaptă şi mai fraternă. Să-i aplaudăm pe noii Fericiţi".»
De asemenea, papa Francisc a făcut un însufleţit apel pentru pace în Ucraina, spunând: «Acesta este un lucru trist. Urmăresc cu îngrijorare evenimentele din unele zone din estul Ucrainei unde, în ultimele luni, s-au înmulţit încălcările acordurilor de încetare a focului şi observ cu îngrijorare intensificarea activităţilor militare. Vă rog, sper cu tărie că va fi evitată o intensificare a tensiunilor şi că, dimpotrivă, vor fi făcute gesturi în măsură să promoveze încrederea reciprocă şi să încurajeze reconcilierea şi pacea atât de necesare şi de dorite. Să se ţină cont şi de situaţia umanitară gravă cu care se confruntă acea populaţie faţă de care îmi exprim apropierea şi pentru care vă îndemn să vă rugaţi. Să ne rugăm împreună. Bucură-te Marie…»
