”Chiar și astăzi, multe persoane ar vrea să-L vadă pe Isus, să-L întâlnească, să-L cunoască”, iar noi trebuie să răspundem la această dorință ”prin mărturia unei vieți care se dăruiește în slujire după stilul lui Dumnezeu”: a spus papa Francisc în alocuțiunea rugăciunii ”Îngerul Domnului”, recitată duminică, 21 martie 2021, în biblioteca Palatului Apostolic. Din cauza restricțiilor sanitare adoptate de autorități, Piața San Pietro a fost din nou pustie, accesul romanilor și pelerinilor fiind oprit.
În alocuțiunea sa, papa a vorbit despre pagina evangheliei proclamată în această duminică, a cincea a Postului Mare după ritul roman sau latin (Ioan 12,20-33). Este vorba de un episod care a avut loc în ultimele zile din viața pământească a lui Isus, cu câteva zile înainte de patima, moartea și învierea sa. În timp ce Isus se afla la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui, unii greci, atrași de ceea ce El făcea, își exprimă dorința de a-L vedea și îi cer apostolului Filip: ”Vrem să-L vedem pe Isus” (v. 21). Filip vorbește cu Andrei și, împreună, îi transmit lui Isus această dorință. ”În cerința acelor greci”, a remarcat papa, ”putem vedea cerința pe care atâția bărbați și femei, din orice loc și din orice timp, o adresează Bisericii și chiar fiecăruia dintre noi”.
Isus, a subliniat mai departe pontiful, răspunde într-un fel care dă de gândit. El spune: «A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult» (vv. 23-24). Sunt cuvinte care, aparent, nu răspund la cererea prezentată de acei greci, dar în realitate, sunt cuvinte care merg mult mai departe. ”Isus”, a afirmat papa, ”revelează că pentru tot omul care vrea să-L caute, El este sămânța ascunsă gata să moară ca să aducă rod mult. Ca și cum ar spune: dacă vreți să mă cunoaște și să mă înțelegeți, uitați-vă la bobul de grâu care moare în pământ, uitați-vă la cruce”.
Desigur, a continuat papa, ”gândul se duce la semnul crucii, care a devenit în decursul secolelor emblema prin excelență a creștinilor. Cel care, chiar și astăzi, vrea ”să-L vadă pe Isus”, provenind poate din țări și culturi unde creștinismul este mai puțin cunoscut, ce anume vede mai întâi de toate? Care este semnul cel mai obișnuit pe care îl întâlnește? Crucifixul, crucea! [O vede] În biserici, în casele creștinilor, purtată chiar pe propriul trup. Important este ca semnul să fie coerent cu Evanghelia: crucea nu poate să exprime decât iubire, slujire, dăruire de sine fără rezerve: numai în acest fel este cu adevărat ”pomul vieții”, al vieții din belșug”.
Papa Francisc: «Chiar și astăzi, atâtea persoane, deseori fără să o spună, ci în mod implicit, ar dori ”să-L vadă pe Isus”, să-L întâlnească, să-L cunoască. De aici se înțelege marea răspundere pe care o avem noi, creștinii, și comunitățile noastre. La rândul nostru, trebuie să răspundem prin mărturia unei vieți care se dăruiește în slujire, a unei vieți care ia asupra sa stilul lui Dumnezeu – apropiere, compasiune și blândețe – și se dăruiește în slujire».
Aceasta înseamnă ”a semăna semințe de iubire nu prin cuvinte care zboară, ci prin exemple concrete, simple și curajoase, nu prin condamnări teoretice, ci prin gesturi de iubire. Atunci, Domnul, prin harul său, ne va face să aducem roade, chiar și când terenul este uscat din cauza neînțelegerilor, greutăților, persecuțiilor sau a pretențiilor legaliste și a moralismelor clericale. Acesta este terenul arid. Chiar atunci, în încercare și în solitudine, în timp ce sămânța moare, este momentul în care viața încolțește ca să aducă roade mature la timpul său. În această îngemănare de moarte și viață putem experimenta bucuria și adevărata fecunditate a iubirii care, repet, întotdeauna se dă după stilul lui Dumnezeu: apropiere, compasiune, blândețe”.
”Fecioara Maria”, a încheiat papa, ”să ne ajute să-L urmăm pe Isus, să pășim cu tărie și bucurie pe calea slujirii pentru ca iubirea lui Cristos să strălucească în orice atitudine a noastră și să devină din ce în ce mai mult stilul vieții noastre de fiecare zi”.
După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, papa i-a salutat pe toți cei care s-au conectat la această rugăciune prin mijloacele de comunicare, în mod special pe cei bolnavi și persoanele singure.
De asemenea, a menționat că Italia marchează în această duminică ”Ziua comemorării și angajării în amintirea victimelor nevinovate ale mafiei”, o chestiune care, de fapt, depășește realitatea strict italiană:
Papa Francisc: «Organizațiile mafiote sunt prezente în diferite părți ale lumii și, profitând de pandemie, se îmbogățesc prin corupție. Sfântul Ioan Paul al II-lea a denunțat ”cultura lor de moarte” și Benedict al XVI-lea le-a condamnat drept ”căi de moarte”. Aceste structuri de păcat, structuri mafiote, contrare Evangheliei lui Cristos, confundă credința cu idolatria. Comemorăm astăzi toate victimele și reînnoim angajamentul nostru împotriva organizațiilor mafiote».
În fine, papa amintit că în 22 martie se marchează Ziua internațională a apei, un ”dar minunat și de neînlocuit al lui Dumnezeu”.
Papa Francisc: «Pentru noi, cei care credem, ”sora apă” nu este o marfă: este un simbol universal și izvor de viață și de sănătate. Prea mulți frați, atât de mulți frați și surori au acces la prea puțină apă și, poate, la apă chiar poluată! Este necesar a asigura tuturor apă potabilă și servicii igienice. Le mulțumesc și îi încurajez pe cei care, prin diferite profesiuni și responsabilități, lucrează pentru acest scop atât de important. Mă gândesc, de exemplu, la Universitatea Apei, în patria mea, la cei care lucrează ca să o ducă mai departe și pentru a face să se înțeleagă importanța apei. Vă mulțumesc mult vouă, argentinienilor, care lucrați la această Universitate a Apei».
La finalul rugăciunii ”Angelus”, papa Francisc a invocat binecuvântarea apostolică ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
