Cardinalul Mario Zenari, nunţiu apostolic la Damasc, a acordat un interviu pentru Vatican News, în contextul împlinirii a zece ani de la izbucnirea conflictului în Siria. Interviul – realizat de colegul nostru Massimiliano Menichetti – este succesiv apelului adresat de papa Francisc duminică, 14 martie a.c., prin care solicită comunitatea internaţională "la o angajare decisă şi reînnoită, constructivă şi solidară, astfel încât, depunându-se armele, să se poată reface ţesutul social şi să se înceapă reconstruirea şi refacerea economică".
Întrebat despre apelul Sfântului Părinte de duminică, de la rugăciunea "Angelus", nunţiul apostolic la Damasc a spus: «De la începutul conflictului, a devenit binecunoscută expresia "iubita şi martirizata Sirie", expresie care a revenit constant în discursurile papei Francisc. Siria este una dintre ţările foarte dragi Sfântului Părinte. Şi recent, în timpul călătoriei apostolice în Irak, pontiful a amintit Siria. De asemenea, cu ocazia rugăciunii "Angelus" de duminică, 14 martie a.c., papa Francisc a vorbind despre trista aniversare a celor zece ani de război şi, reamintind încă o dată imensa suferinţă a populaţiei, a făcut un apel urgent la solidaritatea internaţională în vederea depunerii armelor, pentru a începe reconcilierea, reconstrucţia şi redresarea economică, astfel încât să reînvie speranţa atâtor oameni, grav încercaţi de sărăcia în creştere şi de incertitudinea privind viitorul.
În ultimii ani, au fost foarte numeroase şi variate iniţiativele destinate opririi violenţelor şi începerii procesului de pace, mai întâi din partea papei Benedict, apoi din partea papei Francisc. La fel de numeroase au fost iniţiativele privind ajutoarele umanitare. Anunţul făcut de papa Francisc, la 7 septembrie 2013, la câteva luni după alegerea sa ca pontif, privind stabilirea unei zile de post şi rugăciune pentru pace în Siria a rămas memorabil. Piaţa San Pietro era plină de credincioşi într-un moment dramatic, poate unul dintre cele mai importante pentru Siria. Acel moment a fost invocat de papa Francisc în cadrul conferinţei de presă din avion, la întoarcerea din călătoria apostolică în Irak.»
Referindu-se la actuala situaţie din Siria – care are acum de înfruntat şi pandemia de Covid-19, care se adaugă suferinţelor generate de cei zece ani de război – cardinalul Zenari a spus: «Nu mai este Siria pe care am cunoscut-o când am ajuns acolo, în urmă cu doisprezece ani, în calitate de nunţiu apostolic. Acum, ieşind pe străzile din Damasc, văd cozi lungi de oameni în faţa brutăriilor, aşteptându-şi cu răbdare rândul pentru a cumpăra pâine la preţuri subvenţionate de stat, pâinea fiind de multe ori singura mâncare care poate fi asigurată.
Scene nemaivăzute până acum, chiar şi în cei mai duri ani de război. Şi să ne gândim că Siria face parte din aşa-numita "Semilună Fertilă", Mesopotamia superioară, cu câmpii cât vezi cu ochii, care se întind pe aproximativ 500 de km între râurile Tigru şi Eufrat. În luna mai, când grânele se coc, câmpiile devin asemenea unor covoare aurii. Există, de asemenea, cozi lungi de maşini în faţa benzinăriilor şi este dificil de găsit motorină pentru încălzirea internă, deşi în partea de est a ţării, la graniţa cu Irakul, există puţuri de petrol care ar fi suficiente pentru aprovizionarea aproape completă cu combustibil, pentru uz intern.»
Întrebat despre bilanţul a zece ani de conflict armat, nunţiul apostolic la Damasc a spus: «Siria are astăzi chipul unei ţări care, faţă de acum zece ani, este privată de diferite categorii de oameni: decesele generate de conflict sunt de aproximativ jumătate de milion; 5,5 milioane de sirieni s-au refugiat în ţările vecine; alte 6 milioane de persoane sunt strămutate intern, mutându-se deseori dintr-o localitate în alta.
În plus, aproximativ un milion de persoane au emigrat. La listă se adaugă zeci de mii de persoane dispărute. Siria este privată de tineri, de cei care reprezintă viitorul ţării. De asemenea, Siria este privată de mai bine de jumătate dintre creştini. Mulţi copii nu mai au taţi şi nici mame. Mulţi dintre copii nu mai au o casă. Lipsesc şcolile, spitalele, personalul medical – situaţie agravată şi de pandemia de Covid-19 – lipsesc fabricile şi alte activităţi productive. Celebrul patrimoniu arheologic, care atrăgea turişti din întreaga lume, a fost delapidat. Ţesătura socială a ţării a fost grav deteriorată, mă refer la mozaicul unei coexistenţe exemplare între grupurile etnice şi religioase. Natura geme, de asemenea, din pricina poluării aerului, a apei şi a solului din cauza utilizării, timp de zece ani, a explozivilor şi a dispozitivelor militare de diferite tipuri. Pământul este călcat în picioare, iar cerul brăzdat de avioanele militare a cinci puteri aflate în dezacord, după cum aminteşte adesea trimisul special al ONU în Siria, domnul Geir Pedersen. Pe scurt, o imagine cu adevărat sumbră.»
Oprindu-se asupra situaţiei economice a ţării, cardinalul Zenari a evidenţiat că, deşi în diferite regiuni ale Siriei, de ceva vreme, nu au mai fost bombardate, în toate regiunile ţării a explodat bomba sărăciei. Potrivit celor mai recente date furnizate de ONU, aproximativ 90% din populaţia siriană trăieşte în prezent sub pragul sărăciei. Este situaţia cea mai dramatică din lume. Lira siriană şi-a pierdut mare parte din valoare, iar preţurile bunurilor de bază au crescut. Oamenii numesc această fază a conflictului "război economic". Mai mult, nu există fabrici, locurile de muncă sunt greu de găsit şi salariile sunt foarte mici. Deocamdată nu se vede încă o redresare economică substanţială.
Întrebat ce ar dori pentru viitorul Siriei, cardinalul Mario Zenari a răspuns: «O jurnalistă siriană, al cărei pseudonim este Waad Al-Kateab, a scris în "The New York Times", pe 7 februarie 2020, un articol intitulat: "We are left to face death alone" ("Suntem lăsaţi singuri să înfruntăm moartea") . Iar Papa Francisc, la 9 ianuarie 2020, cu ocazia întâlnirii cu membrii Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, a spus: "Mă refer în primul rând la pătura de tăcere care ameninţă să acopere războiul care a devastat Siria în acest deceniu. Este deosebit de necesară găsirea unor soluţii adecvate şi de durată care să permită dragului popor sirian, epuizat de război, să regăsească pacea şi să înceapă reconstrucţia ţării. Sfântul Scaun salută orice iniţiativă destinată să pună bazele rezolvării conflictului şi îşi exprimă încă o dată recunoştinţa faţă de Iordania şi Liban care au primit mii de refugiaţi sirieni, asumându-şi responsabilitatea de a se ocupa de ei, în ciuda a numeroase sacrificii. Din păcate, dincolo de eforturile făcute în vederea primirii, alţi factori de incertitudine economică şi politică provoacă în Liban şi în alte state tensiuni în rândul populaţiei, punând în pericol stabilitatea fragilă a Orientului Mijlociu. Deosebit de îngrijorătoare sunt semnalele care provin din întreaga regiune în urma intensificării tensiunii dintre Iran şi Statele Unite care riscă mai ales să pună la grea încercare procesul lent de reconstrucţie a Irakului precum şi punerea bazelor unui conflict la o scară mai amplă pe care cu toţii am dori să-l evităm. Prin urmare, reînnoiesc apelul, către toate părţile interesate, să evite intensificarea conflictului şi să menţină flacăra dialogului şi a autocontrolului, respectând pe deplin legalitatea internaţională." Şi eu mă opresc asupra acelei pături a tăcerii "care ameninţă să acopere războiul care a devastat Siria în decursul acestui deceniu". În aceşti lungi ani de război, Siria şi-a pierdut pacea, a pierdut oameni, a pierdut tineri, a pierdut creştini. Mulţi oameni şi-au pierdut şi îşi pierd speranţa. S-ar putea compara cu nefericitul om din parabola "bunului samaritean" atacat de tâlhari, jefuit şi lăsat pe jumătate mort şi umilit pe marginea drumului. Siria aşteaptă să-şi revină din punct de vedere social şi economic şi să-şi vadă demnitatea recunoscută. Pentru aceasta, o mulţumire specială se adresează tuturor "bunilor samariteni" – instituţii umanitare internaţionale, organizaţii religioase, persoane private – cerându-le: Nu lăsaţi speranţa să moară!»
