În seara de sâmbătă, 6 martie 2021, papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie în ritul caldeu în catedrala ”Sf. Iosif” din Bagdad. La finalul celei de-a doua zile a călătoriei sale apostolice în Irak, papa a vorbit la omilie despre înțelepciune, mărturie și făgăduințele lui Dumnezeu. Duminică, agenda papei se desfășoară în Câmpia Ninive, cu întâlniri la Irbil, Mosul și Qaraqosh.
Înțelepciunea, mărturia și făgăduințele sunt cele trei cuvinte-cheie ale omiliei prezentată de papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată în seara de sâmbătă, 6 martie 2021, în catedrala caldeeană ”Sf. Iosif” din Bagdad. Celebrarea euharistică în ritul caldeu a încheiat, practic, agenda celei de-a doua zile a călătoriei apostolice pe care papa Francisc o efectuează în Irak (5-8 martie 2021).
Actuala catedrală caldeeană din capitala Irakului a fost construită în anii 1952- 1956 după ce comunitatea a decis să se mute din vechiul cartier Agd al-Nasara, unde se află catedrala veche dedicată ”Fecioarei Maria, Maica Îndurerată”, în cartierul modern Karrada. Cu o capacitate de 400 de persoane, noua catedrală este realizată în stil sirian oriental și este împodobită cu vitralii.
Sfânta Liturghie a Sfântului Toma a fost celebrată în ritul caldeu, folosindu-se pentru această ocazie limbile caldeeană, arabă și italiană. Lecturile biblice au fost luate din Cartea Înțelepciunii (6,1-11), Prima Scrisoare către Corinteni (12,31-13,8) și Evanghelia după Sf. Matei (5,1-10). Intențiile de la Rugăciunea credincioșilor au fost proclamate în limbile arabă, sourath (dialect aramaic), kurdă, turkmenă și engleză.
La omilia Sfintei Liturghii, papa Francisc a urmat lecturile biblice și a vorbit despre înțelepciune, mărturie și făgăduințe. În aceste ținuturi, a remarcat papa, înțelepciunea a fost cultivată din cele mai vechi timpuri. Isus, în Evanghelie, afirmă că sunt fericiți cei săraci, cei care plâng, cei persecutați. ”În ochii lumii, fericiți sunt cei bogați, cei puternici, cei renumiți. Este apreciat cel care are, cel care poate, cel care contează. Pentru Dumnezeu nu: nu este mai mare cel care are, dar cel care este sărac în spirit; nu cel care poate orice asupra celorlalți, dar cel blând față de toți; nu cel aclamat de mulțimi, dar cel milostiv față de fratele său. În acest moment, poate veni un dubiu: dacă trăiesc așa cum cere Isus, ce câștig am? Nu risc să-i văd pe ceilalți călcându-mă în picioare? Este convenabilă propunerea lui Isus ori e perdantă? Nu este perdantă, este înțeleaptă”.
Papa Francisc: «Propunerea lui Isus este înțeleaptă pentru că iubirea, inima Fericirilor, chiar dacă pare slabă în ochii lumii, în realitate învinge. Pe Cruce s-a dovedit mai puternică decât păcatul, în mormânt a învins moartea. Este aceeași iubirea care i-a făcut pe martiri victorioși în încercare, și cât de mulți au fost în ultimul secol, mai mulți decât în cele precedente! Iubirea este tăria noastră, puterea atâtor frați și surori care chiar și aici au îndurat prejudecăți și ofense, maltratări și persecuții pentru numele lui Isus. Dar, în timp ce puterea, gloria și vanitatea lumii trec, iubirea rămâne. După cum ne-a spus apostolul Paul, ”nu va avea sfârșit niciodată” (1 Corinteni 13,8). A trăi Fericirile, așadar, înseamnă a face veșnic ceea ce trece. Înseamnă a aduce Cerul pe pământ».
Fericirile evanghelice, însă, nu au nevoie de lucruri extraordinare, de realizări care depășesc capacitățile noastre. ”Ele cer mărturia cotidiană. Fericit este cel care trăiește cu blândețe, care practică milostivirea acolo unde se află, care își păstrează inima curată acolo unde trăiește”.
Papa Francisc: «Pentru a deveni Fericiți nu e necesar a fi eroi din când în când, ci mărturisitori în fiecare zi. Mărturia este calea de urmat pentru a întruchipa înțelepciunea lui Isus. Acesta este felul în care se schimbă lumea: nu prin putere sau cu forța, ci prin Fericiri. Pentru că așa a făcut Isus, trăind până la sfârșit ceea ce a spus la început».
”Înțelepciunea lui Isus, care se întrupează în Fericirile evanghelice, cere mărturie și oferă răsplata cuprinsă în făgăduințele divine”, a spus papa la finalul omiliei. Într-adevăr, ”fiecărei Fericiri îi urmează o promisiune: cel care le trăiește va avea împărăția cerurilor, va fi consolat, săturat, îl va vedea pe Dumnezeu (cf. Matei 5,3-12). Promisiunile lui Dumnezeu asigură o bucurie fără egal și nu dezamăgesc. Dar cum se împlinesc acestea? Prin slăbiciunile noastre. Dumnezeu îi face Fericiți pe cei care parcurg până la capăt calea sărăciei lor interioare. Aceasta este calea, alta nu există”, după cum se poate vedea în viața patriarhului biblic Abraham, în viața lui Moise, în viața Fecioarei Maria sau a Sfântului Petru. ”Dumnezeu vrea să facă minuni chiar prin intermediul slăbiciunilor noastre. Lui îi place să facă în acest fel, iar în această seară, nu mai puțin de opt ori, ne-a spus ţūb’ā [fericiți] pentru a ne face să înțelegem că alături de El suntem cu adevărat Fericiți”.
Papa Francisc: «Dragă soră, dragă frate, poate te uiți la mâinile tale și ți se pare că sunt goale, poate că în inima ta șerpuiește neîncrederea și nu te simți satisfăcut de viață. Dacă e așa, nu te teme: Fericirile sunt pentru tine, pentru tine care ești mâhnit, flămând și însetat de dreptate, persecutat. Domnul îți promite că numele tău este scris în inima lui, în Ceruri! Iar eu, îi mulțumesc împreună cu voi și pentru voi pentru că aici, unde în antichitate a apărut înțelepciunea, în aceste timpuri s-au ridicat numeroși mărturisitori, deseori neglijați de cronică, dar prețioși în ochii lui Dumnezeu; mărturisitori care, trăind Fericirile, îl ajută pe Dumnezeu să-și realizeze promisiunile sale de pace!».
Duminică, în cea de-a treia zi a călătoriei sale apostolice în Irak, papa merge de la Bagdad în Câmpia Ninive, scăldată de apele Eufratului. Ajunge mai întâi la Irbil, unde are o întâlnire cu autoritățile politice și religioase ale regiunii autonome Kurdistan, apoi merge la Mosul, unde înalță o Rugăciune pentru victimele războiului, și, în fine, la Qaraqosh, pentru rugăciunea ”Îngerul Domnului” (în biserica Neprihănita Zămislire) și pentru Sfânta Liturghie (pe stadionul Franso Hariri). În cursul serii, se întoarce la nunțiatura apostolică din capitala Irakului.
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
