De Daniele Rocchi
De la 5 la 8 martie 2021, Papa Francisc va fi în vizită în Irak, prima a unui pontif în ţara lui Abraham şi a uneia dintre comunităţile creştine cele mai vechi din lume. O ţară marcată de războaie şi conflicte sectare, care au avut comunitatea creştină obiect de discriminări, atacuri, atentate şi persecuţii. Ultima, cea mai violentă făcută de miliţienii din Statul Islamic. În vederea acestei călătorii apostolice, fundaţia pontificală Kirche in Not a difuzat Dosarul "Creştinii în Irak". Propunem o sinteză a sa.
De la 5 la 8 martie, Papa Francisc va fi în vizită în Irak. Prima a unui pontif în ţara lui Abraham şi a uneia dintre cele mai vechi comunităţi creştine din lume. De fapt, în Irak sunt situate multe din episoadele relatate în Biblie: paradisul pământesc din Cartea Genezei, Turnul Babel, potopul lui Noe, locul de naştere a lui Abraham (Ur a caldeenilor), întâlnirea lui Iacob şi Rahela, groapa leilor unde a fost aruncat Daniel, cuptorul aprins unde cei trei tineri iudei au fost aruncaţi de Nabucodonosor, rege al Babiloniei, evenimentele din cartea Esterei, activitatea profetică a lui Amos, Ezechiel. Papa Francisc, conform programului, va merge la Bagdad, Najaf, Ur, Mosul, Qaraqosh, Erbil.
Panorama ţării. Republica Irak, capitala Bagdad, este împărţită în 19 provincii şi este locuită de 40 de milioane de locuitori. Limbile oficiale sunt araba şi kurda. Ţara este pe al cincilea loc în lume prin resursele petrolifere. Islamul este religia preponderentă cu majoritate şiită şi minoritate sunnită. Arabii sunt cea mai mare comunitate etnică (circa 75%). Etnia kurdă (circa 20%) trăieşte îndeosebi în nord unde a dobândit autonomia cu Guvernul Regional Kurd (KRG) şi unde mulţi creştini au găsit refugiu. Restul de 5% compus, printre alţii, din sabei, mandei, yazidi, circasi, turkmeni, shabak, asirieni. Toate localităţile din Câmpia Ninive, locuită tradiţional de creştini, fac parte din teritoriile dezbătute din Irak, revendicate fie de KRG fie de guvernul central din Bagdad. Pentru moment acesta din urmă controlează zona.
Populaţia creştină din Irak. În 2003 (înainte de invazia SUA şi căderea lui Saddam Hussein), creştinii erau 1.400.000 (6% din populaţie). În 2015, circa 300.000, în 2020, mai puţin de 300.000. Confesiunea creştină cea mai numeroasă este cea caldeeană catolică (67%), siro-catolicii sunt 6,5%. Sunt prezente şi riturile armean, melchit şi latin. Creştinii irakieni trăiesc îndeosebi la Bagdad, la Bassora (sud) şi în nord, la Erbil, Dohuk, Sulaimaniah, Kirkuk şi în provincia Ninive în a cărei Câmpie sunt multe oraşe şi sate creştine. Creştinii sunt indigeni de limbă aramaică.
Ţintă chiar înainte de Isis. Exodul creştinilor irakieni porneşte, îndeosebi, după 2003 şi devine masiv în 2004 cu atacurile teroriste la adresa bisericilor din Bagdad şi Mosul: duminică, 1 august 2004, şase biserici (la Bagdad şi Mosul) sunt bombardate simultan. Alte atacuri au lovi alte 30 de biserici. Valuri de evacuaţi interni au ajuns în nord, zona sub controlul Guvernului Regional Kurd considerată mai sigură. După 2006, cu intensificarea atacurilor la adresa creştinilor la Bagdad şi în alte oraşe, un nou exod spre zone controlate de Guvernul Kurd. Iarăşi atacuri în 2010.
Astfel se ajunge la 9 şi 10 iunie 2014 când Mosul, al doilea oraş mai mare din Irak, cade în mâna Isis-ului. La 29 iunie 2014, aşa-numitul Stat Islamic anunţă oficial întoarcerea Califatului. La 18 iulie 2014, ultimii creştini părăsesc Mosul după ce au primit ameninţări de la militanţii Isis şi trebuind "să aleagă" între: "convertirea la islam, moartea cu sabia în caz de neplată a Jizya, o taxă pro-capite pentru non musulmani, fuga". La 6 august 2014, Isis invadează Câmpia Ninive constrângând circa 120.000 de creştini să fugă la Erbil şi în zone aflate sub controlul kurd.
Temeri pentru siguranţa creştinilor. Înfrângerea militară a Isis, la sfârşitul anului 2017, a îmbunătăţit condiţiile de viaţă ale creştinilor şi ale altor minorităţi precum yazida, deşi rămân temeri pentru siguranţă din moment că mulţi combatanţi Isis n-au fost arestaţi şi sunt în clandestinitate. Ceea ce preocupă în Câmpia Ninive sunt şi miliţiile şiite susţinute de Iran care au ajutat la înfrângerea Isis-ului. Totuşi, unii creştini le acuză de corupţie şi de încălcări ale drepturilor umane. În sfârşit, temeri şi datorită intervenţiilor turce în nordul Irakului îndreptate împotriva militanţilor partidului kurd PKK care ar lovi diferite minorităţi religioase între care creştini şi yazidi. De la începutul anului 2020, cel puţin 25 de sate creştine din nordul ţării au fost golite de populaţia lor.
A reconstrui pentru a rămâne sau a se întoarce. Emigraţia dăunează diferitelor Biserici irakiene care luptă pentru a menţine vii riturile lor în pofida diasporei credincioşilor - afirmă Alessandro Monteduro, director Kirche in Not Italia -. A întări Bisericile locale şi a permite credincioşilor să se întoarcă şi să se stabilească acolo trece în mod necesar prin reconstruirea de infrastructuri esenţiale, case, şcoli, grădiniţe, biserici şi săli parohiale, care încurajează viaţa comunitară prin puternice oportunităţi de muncă. Numai aşa este posibil a bloca emigraţia, în special a celor mai tineri. În Câmpia Ninive - papa va fi la Qaraqosh la 7 martie - şomajul este o problemă gravă. Deşi creştinii au mai multe probabilităţi faţă de alte grupuri să facă parte din clasa comercială sau profesională, îndură discriminări şi amestecuri din partea miliţiilor care controlează zona lor. Şomajul este deci al doilea motiv al emigraţiei în rândul tinerilor, deşi mai puţin important decât temerile pentru siguranţă".
Angajarea lui Kirche in Not. Din 2014 până la sfârşitul lui 2020, binefăcătorii de la Kirche in Not au donat 48,23 milioane de euro pentru a garanta prezenţa creştină în Irak şi, îndeosebi, în Câmpia Ninive. După înfrângerea lui Isis, explică Monteduro, "finanţările lui Kirche in Not s-au transformat din ajutoare de urgenţă în proiecte de reconstrucţie şi restructurare. Graţie lui Kirche in Not principalele trei Biserici creştine din Câmpia Ninive (caldeeană, siro-catolică şi siro-ortodoxă) au dat naştere lui Nineveh Reconstruction Commitee (NRC) cu scopul de a facilita întoarcerea creştinilor la comunităţile lor de origine după Isis şi de a le asigura lor şi altor minorităţi protecţie juridică şi salvgardare a drepturilor umane fundamentale, îndeosebi cetăţenia deplină".
Astăzi proiectul simbol al acestei reconstrucţii este catedrala siro-catolică a Neprihănitei Zămisliri în oraşul Qaraqosh, cunoscută şi ca Baghdeda sau Al-Hamdaniya. Aici Papa Francisc, la 7 martie, va recita Angelus. Catedrala a fost grav vătămată de Isis care a făcut din ea un poligon de tragere. În 2016, când Isis a fugit, toate mobilierele, manuscrisele şi cărţile de rugăciune rămase au fost incendiate de jihadişti în interiorul bisericii. Tavanul a fost vătămat de foc şi de fum, iar turnul orologiului a fost dărâmat cu dinamită. Lucrările de restaurare şi reconstrucţie sunt practic terminate şi catedrala aşteaptă să-l primească pe pontif.
Speranţa în papa. Populaţia creştină pune multă speranţă în vizita Papei Francisc şi în ceea ce priveşte tema respectării minorităţilor. Kirche in Not semnalează în Dosar că "numeroase legi discriminează pe creştinii care trăiesc în teritoriul controlat de Bagdad". Una dintre acestea este legea despre căsătorie: "este ilegal pentru bărbaţii creştini să ia în căsătorie femei musulmane, fără a se converti la islam". Apoi este responsabilitatea părinţilor: "chiar dacă femeile creştine pot să ia în căsătorie bărbaţi musulmani, copiii trebuie să fie crescuţi în credinţa islamică". Nu este mai puţin îngrijorătoare tema convertirilor: "chiar dacă nu tehnic, pentru musulmani este practic ilegal să se convertească la creştinism. Se cunosc numeroase şi bine documentate cazuri de musulmani care se convertesc în secret sau caută azil în străinătate după convertire. Un convertit la creştinism ar putea să fie urmărit conform legii irakiene împotriva blasfemiei, deşi sunt mai mari probabilităţile să fie ucis de familie sau de militanţi jihadişti locali. Probleme asemănătoare se referă şi la cei care trăiesc sub controlul KRG".
Semnale pozitive. Se înregistrează şi semnale pozitive mai ales în domeniul dialogului între religii. În martie 2020, conducătorii religioşi ai comunităţilor irakiene musulmană, yazidă şi creştină au făcut o declaraţie comună pentru a evidenţia coral angajarea lor în favoarea păcii şi a arăta solidaritate faţă de victimele crimelor comise de aşa-numitul Stat Islamic. În 2020, Crăciunul a fost declarat o festivitate oficială. În sfârşit, protestele irakiene de la sfârşitul anului 2019 şi din 2020 împotriva corupţiei şi reaua gestionare politică au evidenţiat sfârşitul diviziunii sectare care a devastat ţara timp de peste un deceniu. Conducătorii religioşi catolici au afirmat că creştini, yazidi şi alte minorităţi au fost admişi în mod deschis la mişcarea de protest. "Timp de mulţi ani - conclude Monteduro - ne-am temut că ultimele rânduri din cartea despre prezenţa creştină în Irak au fost deja scrise. Astăzi, sperăm că am fost dezminţiţi cu vizita Papei Francisc care deschide un nou capitol pentru creştinii din Mesopotamia".
(După agenţia SIR, 15 februarie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
