În alocuțiunea de la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată duminică 7 februarie 2021 nu în biblioteca Palatului apostolic, ci de la fereastra apartamentului pontifical, papa Francisc a prezentat o amplă meditație la evanghelia duminicii (Marcu 1,29-39) și a făcut mai multe apeluri referitoare la viața Bisericii și la situația internațională.
Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru alocuțiunea papei Francisc:
«Dragi frați și surori, bună ziua!
Din nou, în Piață! Evanghelia de astăzi (cf. Mc 1,29-39) prezintă vindecarea, din partea lui Isus, a soacrei lui Petru și, apoi, a multor alți bolnavi și suferinzi care se strâng în jurul său. Vindecarea soacrei lui Petru este prima de natură trupească prezentată de Marcu: femeia se afla la pat cu febră. Atitudinea și gestul lui Isus față de ea sunt emblematice: ”El s-a apropiat și ridicat-o prinzând-o de mână” (v. 31), notează evanghelistul. Este atâta delicatețe în acest gest simplu, care pare aproape natural: ”Febra lăsat-o și ea a început să-i slujească” (ibid.). Puterea vindecătoare a lui Isus nu întâlnește nicio împotrivire, iar persoana vindecată își reia viața normală, gândindu-se imediat la ceilalți, nu la ea însăși. Acest fapt este plin de semnificație, este un semn de adevărată ”sănătate”!
Ziua aceea era o sâmbătă. Lumea din sat așteaptă apusul soarelui și apoi, odată ce s-a sfârșit obligația odihnei, iese și îi aduce la Isus pe toți cei bolnavi și posedați de diavol. El îi vindecă, dar interzice diavolilor să dezvăluie că El este Cristos (cf. vv. 32-34). Încă de la început, așadar, Isus își arată predilecția față de persoanele care suferă trupește și sufletește. Este o predilecție a lui Isus apropierea sa față de persoanele care suferă atât cu trupul cât și cu sufletul. Este predilecția Tatălui, pe care El o întrupează și o arată prin fapte și prin cuvinte. Discipolii săi au fost martorii oculari ai acestui fapt, ei au văzut acest fapt și apoi au dat mărturie pentru el. Dar Isus nu vrut ca ei să fie doar spectatori ai misiunii sale: i-a implicat, i-a trimis, le-a dat și lor puterea de a-i vindeca pe bolnavi și de a-i alunga pe diavoli (cf. Mt 10,1; Mc 6,7). Acest fapt a continuat fără întrerupere în viața Bisericii până în zilele noastre. Este important acest lucru. A se îngriji de bolnavii de tot felul nu este pentru Biserică o ”activitate opțională”, nu! Nu este ceva accesoriu. A avea grijă de tot felul de bolnavi face parte integrantă din misiunea Bisericii, cum era din misiunea lui Isus. Această misiune constă în a duce blândețea lui Dumnezeu la umanitatea suferindă. Ne va aminti acest lucru peste câteva zile, pe 11 februarie, Ziua mondială a bolnavului.
Realitatea pe care o trăim în lumea întreagă din cauza pandemiei face ca acest mesaj să fie deosebit de actual, această misiune esențială a Bisericii. Glasul lui Iob, care răsună în liturgia de astăzi, se face, încă o dată, interpretul condiției noastre omenești, atât de înaltă în demnitate și, în același timp, atât de fragilă. În fața acestei realități, apare mereu în inimă întrebarea: ”De ce?”.
La această întrebare, Isus, Cuvântul întrupat, răspunde nu cu o explicație de ce suntem atât de înalți în demnitate și atât de fragili în condiția noastră. Isus nu răspunde la acest ”De ce?” cu o explicație, ci cu o prezență de iubire care se înclină, care ia de mână și ridică, așa cum a făcut cu soacra lui Petru (cf. Mc 1,31). A se înclina pentru a-l face pe celălalt să se ridice. Să nu uităm că unica formă permisă, unicul mod permis de a privi o persoană de sus în jos este atunci când îi întinzi mâna ca să o ajuți să se ridice. Unica. Aceasta este misiunea pe care Isus a încredințat-o Bisericii. Fiul lui Dumnezeu își arată domnia sa ”nu de sus în jos”, nu de la distanță, ci înclinându-se, întinzându-și mâna; arată domnia sa din apropiere, prin blândețe, prin compasiune. Apropiere, blândețe și compasiune – stilul lui Dumnezeu. Dumnezeu se face aproape, și se face aproape prin blândețe și compasiune. De câte ori citim în Evanghelie că în fața unei probleme de sănătate sau a oricărei alte probleme, ”a fost cuprins de compasiune”. Compasiunea lui Isus, apropierea lui Dumnezeu în Isus este stilul lui Dumnezeu. Evanghelia de astăzi ne amintește și faptul că această compasiune își adâncește rădăcinile în relația profundă cu Tatăl: înaintea zorilor și după apusul soarelui, Isus se ducea într-un loc retras și rămânea singur ca să se roage (v. 35). De acolo își lua puterea pentru a-și îndeplini slujirea, predicând și vindecând.
Fecioara Sfântă să ne ajute să ne lăsăm vindecați de Isus – avem întotdeauna nevoie, cu toții – ca să putem fi, la rândul nostru, mărturisitori ai blândeții vindecătoare a lui Dumnezeu».
După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, papa a făcut un apel la rugăciune pentru Myanmar, unde a efectuat o călătorie apostolică în 2017. ”În acest moment atât de delicat”, a afirmat pontiful, ”doresc să asigur din nou apropierea mea spirituală, rugăciunea mea și solidaritatea mea față de poporul din Myanmar și mă rog pentru ca cei care dețin responsabilități în această țară să se pună cu disponibilitate sinceră în serviciul binelui comun, promovând justiția socială și stabilitatea națională pentru o conviețuire democratică armonioasă. Să ne rugăm pentru Myanmar!”.
Un alt apel al papei a avut în vedere minorii migranți neînsoțiți. ”Din nefericire, printre cei care din diferite motive sunt constrânși să-și lase patria, sunt întotdeauna zeci de copii singuri, fără familiei și expuși la multe pericole. În aceste zile, mi-a fost semnalată situația dramatică a celor care se află pe așa numita Rută Balcanică. Dar sunt și în toate celelalte rute. Să facem în așa fel încât acestor ființe fragile și lipsite de apărare să nu le lipsească îngrijirea cuvenită și canalele umanitare preferențiale”.
”Ziua vieții” în Italia s-a bucurat încă o dată de susținerea papei Francisc, care a subliniat în salutul său tema acestei zile speciale: ”Libertate înseamnă viață”. Într-adevăr, a recunoscut papa, ”libertatea este marele dar pe care Dumnezeu ni l-a dat ca să căutăm și să ajungem la binele propriu și al celorlalți, începând de la binele primar al vieții. Societatea noastră trebuie ajutată să se vindece de toate atentatele la adresa vieții pentru ca viața să fie tutelată în orice fază a ei. Îmi permit să adaug o preocupare personală: iarna demografică italiană. În Italia, nașterile s-au redus și viitorul este în pericol. Să receptăm această preocupare și să facem în așa fel încât această iarnă demografică să se termine și să înflorească o nouă primăvară de băieței și fetițe”.
Un cuvânt special, papa l-a avut pentru Ziua mondială de rugăciune pentru victimele traficului cu ființe umane, care se marchează anual în Biserica catolică în 8 februarie. ”Mâine, comemorarea liturgică a Sfintei Iozefina Bakhita, călugăriță sudaneză care a cunoscut înjosirile și suferințele sclaviei, se marchează Ziua de rugăciune și reflecție împotriva traficului cu persoane. Anul acesta, obiectivul este să lucrăm pentru o economie care să nu favorizeze nici chiar indirect acest trafic rușinos, adică o economie care să nu facă niciodată din bărbat și din femeie o marfă, un obiect, ci întotdeauna un scop: slujirea bărbatului, a femeii, dar nu folosirea lor ca marfă. Să-i cerem Sfintei Iozefina Bakhita să ne ajute în această privință!”.
Un ultim salut, papa l-a adresat romanilor și pelerinilor prezenți din nou în această duminică în Piața San Pietro pentru rugăciunea ”Îngerul Domnului”. ”Sunt bucuros să vă văd din nou adunați în Piață, chiar și pe cei nelipsiți, călugărițele spaniole de aici, întotdeauna curajoase, mereu aici, cu ploaie sau pe soare. La fel, copiii Neprihănitei..., pe voi toți. Sunt bucuros. Vă urez tuturor o duminică frumoasă și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine!”, a spus la final pontiful.
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică invocată de papa Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
