De la Maica Tereza la Patti Smith, de la părintele Benzi la Enrico Berlinguer, de la Roberto Benigni la Carlo Maria Martini, de la Santana la Lula: mişcaţi de tensiunea spirituală, de dorinţa de a cunoaşte sau de aspiraţia de a fi faţă în faţă cu Sfântul Francisc, protagoniştii “Merg la Francisc”, proveniţi din diverse universuri şi orizonturi, ajung la Assisi din toate colţurile societăţii, din lumea religioasă, politică, culturală şi din cea “invizibilă”.
Directorul biroului de presă al Conventului de la Assisi, părintele Enzo Fortunato, povesteşte în lucrarea “Merg la Francisc” (Vado da Francesco), momentele petrecute în liniştea Bazilicii, în faţa mormântului Sfântului Francisc, printre frescele seculare, de personaje cunoscute şi de oameni de rând, cu inimile arzânde şi cu sufletele reînviate - bărbaţi şi femei, şomeri, deţinuţi, bolnavi, neliniştiţi – vin la Assisi pentru înlăturarea anxietăţii şi pentru căutarea unor răspunsuri la întrebările lor despre viaţă.
Într-un interval de timp care acoperă 51 de ani – de la vizita la Assisi a Papei Ioan al XXIII-lea, 4 octombrie 1962, la vizita Papei Francisc, 4 octombrie 2013 – cartea introduce cititorul în inima franciscanismului prin intermediul viziunii şi al mărturiei oamenilor – credincioşi sau nu, bogaţi sau săraci, tineri sau bătrâni - care au fost întotdeauna primiţi de comunitatea călugărilor cu motto-ul Sfântului Francisc de Assisi: “Domnul să-ţi dea pacea”.
“Au fost la Assisi – scrie în prefaţă Cardinalul Gianfranco Ravasi, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură – în calitate de vizitatori, atraşi poate de curiozitate, de un interes generic sau de renumele şi frumuseţea locului. În cele din urmă, şi aceştia au devenit pelerini. Călătoria lor s-a transformat într-o căutare, intrarea în Bazilică a reprezentat o introducere într-un orizont neaşteptat şi neexplorat. În centrul volumului se află Sfântul Francisc de Assisi, extraordinara lui mărturie umană şi spirituală. Fiecare capitol începe cu un citat extras din istoria ordinului franciscan, stabilind o punte de legătură între trecut şi prezent, între memorie şi viaţa de zi cu zi.
Apoi, părintele Oreste Benzi, îl prezintă pe Sfântul de Assisi ca şi model al existenţei sale de preot al străzii: “Eu cu prostituatele ca şi Francisc cu leproşii”. Cartea prezintă uimirea starului rock Bruce Springsteen: “Această Bazilică are culorile Învierii”, şi sentimentul lui Lula, în faţa mormântului Sfântului, în amintirea zilelor petrecute într-un convent al Sfântului Pavel, primit de călugări, pentru a scăpa de “vânătoarea” armatei.
În “Merg la Francisc” sunt prezentate şi mărturiile lui Giorgio Napolitano, Lech Walesa, El Baradei, Mikail Gorbaciov, Giulio Andreotti, Enrico Berlinguer, Roberto Benigni, Franco Zeffirelli, Dario Fo, Renato Zero, Andrea Bocelli şi Nicola Legrottaglie. Este menţionat de mai multe ori părintele Nicola Giandomenico, directorul biroului de presă al Bazilicii Sfântului Francisc, precursor al părintelui Fortunato: “Frate cu suflet bun, blând şi generos”.
Aşadar, adevăraţii protagonişti ai acestei cărţi sunt numeroşii pelerini care în fiecare zi, cu miile, vin la Francisc. Cei care nu ajung la Assisi scriu revistei Sfântului Francisc sau se conectează pe site-ul sanfrancesco.org, pentru a lăsa un mesaj, o rugăciune, iar cu ajutorul unor camere web pot vedea mormântul Sfântului Francisc.
De asemenea, un capitol al cărţii este rezervat scrisoriilor provenite din penitenciarele italiene, unde se trăieşte o situaţie dramatică: “Aici a rămas Dumnezeu”. Un alt capitol este dedicat crizei economice, şi cuprinde mărturiile acelora care au rămas fără locuri de muncă şi a antreprenorilor ajunşi în pragul falimentului. Există suferinţe sufleteşti şi trupeşti, în întâmpinarea cărora fraţii răspund cu dragoste şi rugăciune. Un capitol al cărţii este dedicat unei femei cu handicap din Perugia, incapabilă să se deplaseze sau să vorbească. Comunică cu o privire “infinit de bună”, notează autorul.
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:zenit.org
