Un instrument pentru a înfrunta o situație de criză este spiritualitatea mistică. Conținutul principal al experienței mistice este o senzație vie, o intuiție spontană a prezenței lui Dumnezeu în noi și în lume. De aceea, experiența mistică are de a face cu totalitatea complexă a vieții omului.
Mistica este specifică creștinismului? Dacă e așa, cum poate fi vorba de un remediu universal pentru situațiile de criză?
Experiența mistică este un fenomen universal. Există și o „mistică laică”. Unii o numesc „experiență de înălțime” și a fost elaborată de eminentul gânditor Mircea Eliade. Elementele aceste experiențe sunt: a) conștiința că faci parte dintr-o realitate mai amplă, a universului care are un sens; b) în interiorul acestei realități și viața mea are un scop; c) rezultă că eu nu sunt victima circumstanțelor, ci un protagonist al lumii; d) această conștiință dă tărie pentru a înfrunta situațiile de criză, pentru a lupta și a depăși greutățile precum și pentru a păstra bucuria vieții.
Când se vorbește despre experiență mistică, de obicei ne gândim la „marii mistici” ai istoriei care au avut viziuni sau alte fenomene ieșite din comun, ca de exemplu sf. Tereza de Avila, sf. Ioan al Crucii, sau alții. Astăzi pare că nu se mai întâlnesc asemenea cazuri. Putem trage concluzia că nu mai există mistică?
Până la începutul secolului al XVIII-lea se vorbea doar despre marea mistică, însă odată cu spiritualitatea sfintei Tereza de Lisieux a devenit cunoscută în lumea creștină „mica mistică”, sau mistica vieții cotidiene. Această mistică este la îndemâna tuturor.
Care sunt caracteristicile spiritualității misticii vieții cotidiene?
Caracteristicile spiritualității misticii vieții cotidiene sunt:
a) Experiența unei vieți mai profunde și ample în prezența lui Dumnezeu. Suntem conștienți că Dumnezeu este prezent în lume și în viața noastră și ne însoțește.
b) Experiența abandonării totale în mâna lui Dumnezeu.. Abandonarea în mâna Domnului nu este un comportament pasiv ci unul dinamic și creativ. Să ne gândim la sf. Ignațiu de Loyola, fondatorul Societății lui Isus, considerat omul mistic în acțiune, sau la sf. Tereza de Avila care a fondat 60 de mănăstiri. Spiritualitatea mistică împinge spre acțiune, spre îmbunătățirea lumii.
c) Experiența unei libertăți imense și încrezătoare. Spiritualitatea mistică eliberează persoana. Ca exemplu, ne vine în minte sf. Tereza de Calcutta; ei nu-i era frică să îi întâlnească pe cei mai de temut lideri comuniști ca Fidel Castro, sau pe oamenii de știință de faimă mondială atunci când a primit la Oslo, premiul Nobel.
d) Experiența armoniei cu lumea creată. Spiritualitatea mistică transformă persoana în sensul că aceasta dă mărturie despre iubirea lui Dumnezeu. Nu îl judecă pe aproapele etichetându-l în logica opoziției bine și rău. Lumea devine pentru omul mistic o casă de locuit, intrând în solidaritate cu cosmosul. Nu ne miră așadar faptul că sf. Francisc de Assisi numește toate realitățile frați și surori, chiar și moartea. Putem să ne gândim și la noua scrisoare a Papei Francisc “Fratelli tutti”.
Cum poate ajuta spiritualitatea mistică într-o situație de criză și de suferință?
Experiența mistică are ca fundament percepția intuitivă a adevărului teologic după care Dumnezeu îl iubește pe om, dincolo de orice situație. Aceasta e experiența mântuirii: Întruparea Fiului ne aduce mesajul că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, pe fiecare om, încât l-a trimis pe Fiul Său Unul-născut, ca să nu se piardă nimeni. Rodul unei asemenea experiențe este faptul că persoana vede totul ca pe un dar al lui Dumnezeu: viața, ceilalți oameni, natura, sănătatea, prietenia sau chiar realitățile mai puțin plăcute ca suferința sau boala.
Logica misticii este aceea că omul nu se simte victimă, nici măcar a bolii sau a durerii, ci dimpotrivă, se simte protejat de iubirea Domnului și în fața suferințelor. Model pentru o astfel de abordare este sf. Pavel care ne-a lăsat această minunată mărturie în Scrisoarea către Romani: “Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? … Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Isus, Domnul nostru” (Rom 8, 35-38). Putem adăuga: nici măcar pandemia creată de coronavirus. Remarcăm că sf. Pavel nu spune că dragostea noastră față de Dumnezeu ne protejează, ci dragostea lui Dumnezeu pentru noi ne apără în toate adversitățile vieții.
Omul mistic este așadar cel care a dobândit comportamentul care nu îi permite să cadă în disperare ci îi permite să aibă un surâs sincer, chiar trăind într-o lume sfâșiată de durere. Adevăratul om mistic nu se lasă condiționat de circumstanțe, nu este sclavul unei lumi exterioare, nu vede ca o tragedie calamitățile, cum sunt cutremurele sau pandemiile, ci încrezător în prezența lui Dumnezeu acționează și trăiește în deplină libertate.
