Onoratului cler împreună slujitor,
cuvioşilor călugări şi călugăriţe,
iubiţilor credincioşi greco-catolici
şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu
Iubiți credincioși,
Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului nostru Isus Cristos, în care celebrăm Taina Pruncului Sfânt din ieslea Betleemului, este în acest an mângâierea și binecuvântarea lui Dumnezeu pentru omenirea atât de încercată din cauza pandemiei.
Cerul ne vorbește și ne oferă speranța de care avem atât de multă nevoie: Nimeni nu este singur! Nimeni nu este părăsit! Toți suntem iubiți de Tatăl ceresc! În Isus Cristos, Dumnezeu a devenit Emanuel (Matei 1,23), adică Dumnezeu cu noi! Tresaltă sufletele noastre știind, prin credință, că Domnul vine și ne pregătim pentru a-L primi în viața noastră și în familie, în spitale și în casele de copii, în casele persoanelor vârstnice și peste tot unde creștinii își deschid ușa inimii! Mai mult, Pruncul se naște în inimile celor lipsiți de adăpost, înfometați și înfrigurați, trăind în ei și prin ei nedreptatea indiferenței crude a societății!
Lumea întreagă era și este în așteptare, precum odinioară plini de speranță, Profeții Legii Vechi așteptau venirea lui Mesia: „Picuraţi rouă de sus, voi ceruri, şi norii să reverse în ploaie dreptatea! Pământul să se deschidă şi să odrăslească mântuirea” (Isaia 45,8). Întreaga noastră viață este un drum al Magilor, o căutare a Pruncului Dumnezeiesc. Pe acest drum nu suntem singuri: precum Magii de la Răsărit, îl parcurgem și noi călăuziți fiind de Steaua harului, însoțiți de Preasfânta Fecioară, Maica Pruncului de la Betleem, de figurile luminoase ale sfinților, dar și de rugăciunile pline de speranță ale Bisericii întregi.
În contextul situației actuale, cu toții simțim mai acut fragilitatea propriei vieți, precum și teamă și îngrijorare pentru sănătatea proprie și a semenilor noștri. Totodată, anul 2020 pe care l-am străbătut, ne-a dezvăluit cât de importantă este relația cu Dumnezeu, prezența Sa în sufletele și în familiile noastre, fiorul tainic al rugăciunii rostite din adâncul inimii. Împreună am redescoperit poate mai mult valoarea compasiunii și a slujirii aproapelui, am conștientizat ceea ce este esențial și cu adevărat valoros în existența noastră. Mai mult, dificultatea participării fizice la Sfânta Liturghie a accentuat în suflete dragostea față de Cristos și dorul după Sfânta Euharistie.
Iubiți frați întru Cristos,
Și în acest an, Postul Crăciunului a fost un timp al harului și al pregătirii spirituale, al purificării și al primenirii sufletești, al rugăciunii intense și al milostivirii față de aproapele, pentru ca Nașterea Domnului să se petreacă în noi înșine iar noi să creștem în harul lui Dumnezeu, devenind fiii Tatălui ceresc în Fiul Său preaiubit. Dumnezeu a ales calea omului prin Întrupare. Lecția atotputerniciei lui Dumnezeu, înfăptuită prin umilință și dragoste, ne învață ce înseamnă să fim cu adevărat oameni și ne arată înălțimea demnității noastre. Să alegem și noi calea lui Dumnezeu, pășind pe drumul sfințirii și umanizând lumea noastră prin iubire!
Taina cea Mare a întrupării Cuvântului Veșnic se deschide și devine accesibilă oamenilor prin credință, dar totodată rezonează intim cu adâncul sufletului omenesc. Providența a rânduit ca această Sărbătoare să fie trăită iarna, când afară este rece și noi ne dorim căldura care susține viața, când nopțile sunt lungi și noi tânjim după lumină. Iar zăpada, prin albul ei imaculat, trezește în noi nostalgia purității morale și spirituale. Dumnezeu nu întârzie să vină în întâmpinarea așteptărilor noastre și, mai mult decât atât, le împlinește la un nivel ce depășește puterea de înțelegere a minții omenești. Dacă în general nașterea unui copil umple familia și casa de bucurie și seninătate, copilul fiind și o făgăduință pentru viitorul societății, nașterea lui Isus se petrece ca împlinire a promisiunii de mântuire a lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate, răspândind lumina fără de apus, focul iubirii divine și viața veșnică:
„Din cer Cuvântul, În trup se arată.
Noaptea din lume, zi se face îndată!”
Betleemul vine să ne trezească din amorțeală: în acea noapte de vis, cea mai frumoasă dintre nopți, Dumnezeu Cel Preaînalt se face mic, se face vulnerabil, pentru ca noi să ne putem apropia de El nu cu frică și cutremur, ci cu încredere, cu duioșie. Precum ne scrie Sfântul Augustin: „Trezeşte-te, omule: pentru tine, Dumnezeu s-a făcut om… Ai fi fost mort pentru totdeauna dacă El nu s-ar fi născut în timp” (Predici, 185).
Dar ce este acest eveniment ascuns în inima nopții și pe care nimeni nu-l observă, cu excepția câtorva păstori, care încurajați de îngeri vin să se închine Pruncului înfășat în iesle? Dacă în toate sistemele religioase omul încearcă să se apropie de divinitate pe diferite căi, în creștinism Dumnezeu este cel care vine în întâmpinarea omului, Dumnezeu este Cel care se apropie de om, Dumnezeu se face om pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. Dumnezeu își așază cortul Său în mijlocul familiei umane, care devine în felul acesta familia Lui. Pământul oamenilor devine casa lui Dumnezeu, iar Betleemul ne deschide inima lui Dumnezeu. Nașterea Fiului, din Fecioara Sfântă, aduce o speranță nouă întregii omeniri: „Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi. Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia (9, 1.5).
Pruncul de la Betleem, plăpând și neajutorat, născut într-o noapte rece de decembrie, vine spre a dezvălui celor mari și mândri ai acestei lumi, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu; vine să ne descopere gingășia și purtarea de grijă a Părintelui față de copiii Săi: Astăzi vi s-a născut un Mântuitor.
Pruncul de la Betleem aduce cu Sine bucuria mântuirii creației. El a venit pentru noi și pentru mulți, spre iertarea păcatelor. De aceea, Crăciunul în fiecare an ne pune în mod inexorabil în fața unei alegeri: de a fi hangii, și de a nu găsi loc pentru Sfânta Familie în casele noastre, sau de a fi păstori, păzind oițele, ascultători fiind la glasul îngerilor, minunați și înspăimântați de acel Gloria in excelsis Deo și de lumina acelei Stele misterioase. De a fi Magi care îl caută neobosiți pe Mesia, sau de a fi Irozi, deranjați sau speriați de un Prunc înfășat culcat în iesle.
În ieslea Betleemului, Acela pe care „nimeni nu L-a văzut vreodată”, așa cum citim prologul Evangheliei Sfântului Ioan (1,18), se lasă văzut și se lasă atins. În sfânta noapte de Crăciun, abisul care separă realitatea lui Dumnezeu de realitatea omului este abolit. Dumnezeu se face om, rămânând totodată Dumnezeul Cel Atotputernic.
Dragi credincioși,
Noaptea sfântă de Crăciun este noaptea când fiecăruia dintre noi i se dăruiește un Prunc nou născut, pentru ca fiecare să renască. Acest Prunc vine între oameni pentru a transforma omenirea întreagă. Noaptea luminoasă a Învierii Mântuitorului nu ar fi fost posibilă fără această noapte a venirii lui Mesia între ai Săi. Astăzi, mai mult decât oricând, omenirea întreagă are nevoie să fie mântuită. Descoperirile științei, promisiunile societății în care trăim, izolarea și însingurarea în care oamenii de pe întreg mapamondul se află de mai multe luni, ne spun toate că avem nevoie de Mântuitorul, de pacea pe care numai El ne-o poate dărui. Avem nevoie să fim mântuiți uneori și de noi înșine.
Să ne bucurăm de acest Praznic luminos iar colindele, în dulcea limbă românească și pe tonalitățile duioase născute de veacuri din freamătul de credință al neamului, să răsune ca mărturie a prezenței lui Dumnezeu în viața noastră! Chiar dacă în acest an nu vom putea împlini datina colindatului din casă în casă, avem convingerea că îngerii, sfinții și Fericiții Episcopi martiri se vor îngriji de împletirea colindelor tuturor într-un armonios imn de recunoștință adus lui Dumnezeu.
Precum scria fericitul Cardinal Iuliu Hossu, vestitorul Marii Uniri, suflet nobil şi ales, dăruit Domnului prin martiriu pentru credinţă, arătând faptul că în lungii ani de detenţie şi domiciliu obligatoriu (1948-1970) sub prigoana comunistă, avea ca mângâiere sufletească amintirea colindei sale preferate:
„Când fost-a Prunc micuţ Isus
în grădiniţă El şi-a pus
un trandafir, cu gând curat,
să aibă flori de-ncununat”.
Această colindă, scrie fericitul Iuliu Hossu, „atât de scumpă şi izvor de atâta emoţie sufletească, doresc s-o las aici, scumpilor mei preoţi şi credincioşi, de amintire a emoţiilor sufleteşti şi a mângâierilor sorbite din ea şi la Dragoslavele, şi apoi în toate zilele, în cursul Căii Crucii de care ne-am învrednicit”.
Biserica Română Unită cu Roma a cunoscut bine bucuria Crăciunului în timpurile prigoanei comuniste și certitudinea prezenței Domnului atunci când lumea părea că o uitase. În numele acestei Biserici iubite de Dumnezeu, adresăm tuturor ierarhilor, preoților, călugărilor și călugărițelor, credincioșilor greco-catolici și întregului popor român un mesaj de speranță. Vă purtăm în inimă și în rugăciunile prin care cerem Bunului Dumnezeu, prin mijlocirea Mariei, Maica Preacurată, să Vă ocrotească pe fiecare în parte, oriunde V-ați afla în țară și în străinătate. Un gând special în rugăciune pentru lucrătorii din domeniul sanitar și pentru cei aflați în slujba celor nevoiași.
Dimpreună cu Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Preasfinția Sa Claudiu, și cu Preasfinția Sa Cristian, Episcopul auxiliar, Vă dorim tuturor Crăciun fericit!
Noul an 2021 să ne găsească mai plini de credință, mai aproape de Dumnezeu și mai uniți!
La mulți ani în pace și în sănătate!
† Cardinal LUCIAN
Arhiepiscop şi Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
