Bucuria creștină nu este o plimbare. Duminică, 13 decembrie 2020, papa Francisc a recitat rugăciunea ”Îngerul Domnului” împreună cu romanii și pelerinii prezenți la amiază în Piața San Pietro. Pandemia a modificat tipicul acestei duminici – a treia din Advent după ritul roman sau latin – în care copiii veneau cu statuile Pruncului Isus ca să fie binecuvântate înainte de a le așeza în seara de Ajun în Ieslea Nativității din casele lor. Papa a făcut un comentariu la lecturile biblice ale duminicii, dominantă fiind atmosfera de bucurie pentru apropiata sărbătoare a Nașterii Domnului.
”Prima condiție a bucuriei creștine constă în decentrarea propriei existențe pentru a-L pune pe Isus la centru”: a spus papa Francisc la rugăciunea ”Îngerul Domnului” recitată împreună cu câteva sute de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața Sfântul Petru.
După zile în șir cu cerul plumburiu, în care ploile și vântul s-au simțit în largul lor, orașul Celor șapte coline a cunoscut din nou în această duminică albastrul cerului și razele soarelui. Întâlnirea de rugăciune din Piața San Pietro ar fi fost și mai solară dacă, potrivit obiceiului, ar fi venit mii de copii cu statuile Pruncului Isus ca să fie binecuvântate înainte de a le depune, în seara de Ajun, în Ieslea Nativității. Restricțiile pandemiei, însă, au sugerat parohiilor din Roma să schimbe obiceiul și să găsească alte modalități, precum conexiunea în direct cu rugăciunea ”Angelus”:
Papa Francisc: «Dragi frați și surori, vă salut pe toți, romani și pelerini. În mod special, salut grupul care a venit ca reprezentanță a familiilor și copiilor din Roma cu ocazia binecuvântării Pruncușorilor, întâlnire organizată de Centro Oratori Romani. Anul acesta sunteți puțini aici din cauza pandemiei, dar știu că mulți copii s-au adunat în oratorii și în casele lor și că ne urmăresc prin mijloacele de comunicare. Fiecăruia în parte îi adresez salutul meu și binecuvântez statuile lui Isus care vor fi puse în Iesle, semn de speranță și de bucurie. În tăcere, facem binecuvântarea copiilor. Când vă veți ruga acasă în fața Ieslei cu rudele voastre, lăsați-vă atrași de gingășia Pruncului Isus, care s-a născut sărac și plăpând în mijlocul nostru ca să ne dăruiască iubirea sa».
În alocuțiunea sa de la rugăciunea ”Angelus”, papa Francisc a remarcat că ”îndemnul la bucurie este caracteristic timpului de Advent: așteptarea pe care o trăim este marcată de bucurie, un pic ca atunci când așteptăm vizita unei persoane pe care o iubim mult, de exemplu un bun prieten pe care nu-l vedem de multă vreme”.
Papa Francisc: «Dimensiunea bucuriei iese la iveală mai ales în această zi, a treia duminică [a Adventului], care se deschide cu exortația Sfântului Paul: ”Bucurați-vă mereu în Domnul!” (antifonul de intrare; cf. Filipeni 4,4.5). Care este motivul? Faptul că ”Domnul e aproape” (v.5). Cu cât Domnul este aproape de noi, cu atât suntem mai mult în bucurie; cu cât El este departe, cu atât mai mult suntem în tristețe».
Evanghelia duminicii, luată de la Sfântul Ioan, prezintă personajul biblic al Sfântului Ioan Botezătorul, cel dintâi – cu excepția Fecioarei Maria și a Sfântului Iosif – care a trăit mai mult așteptarea lui Mesia și bucuria de a-L vedea sosind (cf. Ioan 1,6-8.19-28). Ioan era ”un om trimis de Dumnezeu” ”ca să dea mărturie despre lumină” (vv.6-7). Într-adevăr, Ioan Botezătorul a fost ”primul mărturisitor al lui Isus prin cuvântul și darul vieții sale”. Evangheliile dovedesc că el și-a împlinit misiunea arătându-L pe Isus drept Cristos, trimisul lui Dumnezeu făgăduit de profeți. Deși Ioan era ”un lider al timpului său”, a remarcat mai departe papa în alocuțiunea sa, ”nu a cedat nicio clipă în fața ispitei de a atrage atenția asupra sa, ci îndrepta întotdeauna spre Cel care trebuia să vină”.
Papa Francisc: «Iată prima condiție a bucuriei creștine: decentrarea propriei existențe pentru a-L pune în centru pe Isus. Aceasta nu înseamnă alienare, pentru că Isus este efectiv centrul, este lumina care dă sens deplin vieții fiecărui bărbat și fiecărei femei care vine pe lume. Este aceeași dinamică a iubirii care mă face să ies din mine însumi nu ca să mă pierd, ci ca să mă regăsesc în timp ce mă dăruiesc, în timp ce caut binele celuilalt».
Desigur, a continuat papa, ”Ioan Botezătorul a făcut cale lungă pentru a ajunge să-L mărturisească pe Isus. Calea bucuriei nu este o plimbare. El a lăsat toate, încă de tânăr, ca să-l pună pe primul loc pe Dumnezeu, ca să asculte cu toată inima și cu toate energiile Cuvântul său. S-a retras în pustiu despuindu-se de orice lucru superfluu ca să fie mai liber în a urma vântul Spiritului Sfânt. E adevărat că unele trăsături ale personalității sale sunt unice, nu pot fi propuse tuturor. Dar mărturia lui este exemplară pentru oricine vrea să caute sensul propriei vieți și să găsească adevărata bucurie. În mod particular, Ioan Botezătorul este un model pentru cei care, în Biserică, sunt chemați să-L vestească celorlalți pe Cristos: o pot face numai detașându-se de sine și de mundanitate, nu atrăgând persoanele la sine, ci orientându-le spre Isus”.
”Rugându-ne acum Îngerul Domnului”, a subliniat papa la finalul alocuțiunii sale, ”vedem că toate acestea s-au împlinit în Fecioara Maria: ea a așteptat în tăcere Cuvântul mântuirii lui Dumnezeu; l-a ascultat, l-a primit, l-a zămislit. În ea, Dumnezeu s-a făcut aproape. De aceea, Biserica o numește pe Maria Pricina bucuriei noastre”.
La finalul rugăciunii ”Îngerul Domnului”, papa Francisc a invocat binecuvântarea apostolică ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
