Optimismul înseamnă a percepe ca sigură ieșirea pozitivă din criză. Calea de ieșire dintr-o adevărată criză este tranziția spre o situație diferită de aceea de plecare, situație care nu va fi mai rea ci tinde să fie mai bună. Din criza actuală nu ne întoarcem la viața de dinainte.
Cum să cultivăm o privire sănătos optimistă în privința viitorului în pofida traversării unei perioade dificile?
Optimismul este o atitudine care se manifestă în modul de a simți, de a gândi, de a trăi aspectul pozitiv al unei situații. Asta nu exclude și vederea părții negative, ci înseamnă că predomină aspectul pozitiv. Se pot formula unele propuneri pentru a se exercita în optimism:
1. A folosi cuvinte pozitive. Suntem înclinați să utilizăm cuvinte negative, sau de-a dreptul catastrofice pentru o situație, care nu este chiar catastrofică. Să luăm un exemplu banal: dacă un copil sparge o fereastră nu e o tragedie ci un mic incident; tragica ar fi să își spargă capul. Aplicând la situația actuală, criza creată de Covid-19 nu este o catastrofă, nu e un capăt de lume, însă poate fi o încercare sau o provocare care poate genera și efecte pozitive. Devine utilă capacitatea de a privi și de a transmite aspectele pozitive provocate de situația actuală de criză: generozitatea atâtor persoane, sacrificiul multor medici și asistenți medicali, dăruirea altruistă a preoților și călugărilor, eforturile oamenilor de știință de a găsi un remediu, munca liderilor politici pentru a diminua numărul de contaminări.
2. A vedea oportunitatea. Optimistul vede o oportunitate în fiecare pericol, pesimistul vede pericolul în fiecare oportunitate. Pandemia oferă multe oportunități pentru creșterea personală, pentru solidaritatea socială, pentru aprofundarea credinței.
3. A privi spre viitor. Optimistul privește spre viitor. Psihologia cognitiv-comportamentală propune șase principii care pot fi de folos pentru creșterea optimismului: 1) Gândește în categoria comportamentului: ce pot să fac și ce trebuie să fac; 2) Gândește-te la soluții; 3) Gândește pozitiv; 4) Gândește mici pași pentru schimbare; 5) Fii gata să schimbi abordarea și stilul de viață; 6) Gândește-te la viitor.
Optimismul poate rezolva toate angoasele sau poate de fapt să ascundă în sine atitudini mai puțin pozitive?
Optimismul nu poate rezolva toate angoasele, dimpotrivă, poate genera unele comportamente negative. În pandemia actuală, pot ieși la suprafață trei comportmente care în loc să îl facă să crească, distrug de fapt optimismul: a) narcisismul, care înseamnă să te apleci asupra propriilor nevoi uitându-i pe ceilalți (“folosesc masca ca să mă apăr pe mine însumi”); b) indiferența față de ceilalți (“nu mă simt responsabil pentru ceilalți, fiecare să se gândească la sine însuși”); c) victimismul, care înseamnă să crezi și să gândești că nimeni nu ne înțelege și nu simte ceea ce simțim noi (“lumea este egoistă, se gândește doar la ea”).
Dacă optimismul nu rezolvă toate angoasele noastre, unde trebuie să căutăm soluția? Mulți oameni trăiesc un sentiment de agitație și de teamă din cauza a ceea ce se petrece în jurul nostru. Se aud adesea termenii de teroare și angoasă. Evenimentele de la Paris, tensiunea de la Bruxelles și cele diplomatice dintre diferite țări, pandemia, emigrația necontrolabilă, dau formă la vechi și noi frici care ne fac să ne imaginăm un viitor apropiat sau îndepărtat nesigur și față de care ne simțim neputincioși și înspăimântați.
Răspunsul este speranța. Speranța este o privire către viitorul care este așteptat cu încredere. Speranța este strâns legată de frică; este acea predispoziție înnăscută a sufletului omenesc de a nu ceda în fața fricii, și de a știi să te ridici după ce ai căzut. Este strâns legată și apropiată de curaj: persoana călăuzită de speranță acceptă frica, o apropriază pentru a-i rezista și cu toate acestea acționează în așa fel încât să fie posibil un viitor mai bun. Pentru noi care credem, izvorul oricărei speranțe este promisiunea lui Isus că va rămâne cu noi în orice vreme până la sfârșitul lumii, în orice situație. El e prezent și în această pandemie și dă puterea de a face binele și de a persevera, așteptând un viitor mai bogat decât timpul prezent.
