Se împlinesc 190 de ani de la apariția Fecioarei Medaliei miraculoase, cea mai cunoscută în contextul aparițiilor mariane, în intervalul iulie - decembrie 1830, Sfintei Ecaterina Labouré, pe atunci în perioada de noviciat în casa mamă a Congregației Fiicelor Carității. Pentru mariologi, ceea ce s-a întâmplat la Paris, pe Rue du Bac, reprezintă un moment central în istoria aparițiilor Sfintei Fecioare, și totodată începutul unei faze de arătări mariane din ce în ce mai frecvente, care au scopul de a dezvălui planul Maicii Sfinte de a avertiza omenirea cu privire la Satana, eliberat din lanțuri în aceste timpuri.
Cu ocazia aniversării, Papa Francisc a binecuvântat pe 11 noiembrie a.c., statuia Neprihănitei Fecioare Maria a Medaliei miraculoase, care o înfățișează pe Maica Domnului în actul zdrobirii capului șarpelui, așa cum i s-a arătat Sfintei Ecaterina Labouré pe 27 noiembrie, acum 190 de ani. Iar începând de marți, 1 decembrie 2020, până pe 22 noiembrie 2021, Vicențienii vor purta în pelerinaj statuia Fecioarei Maria în diferite regiuni din Italia, pentru a aduce un semn de speranță și de consolare în spitale, în casele de bătrâni sau în centrele de ajutor pentru săraci.
Aceste apariții au o semnificație profetică clară. Țara în care au avut loc era umbra palidă a „Fiicei celei Mari a Bisericii”, cum era supranumită Franța. Mai degrabă, devenise simbolul cultului iluminist al „Zeiței Rațiunii”, al revoluțiilor și, în cele din urmă, al excluderii lui Dumnezeu din sfera publică, care astăzi contaminează întregul Occident. Încă din prima apariție, în noaptea dintre 18 și 19 iulie, Fecioara a avertizat: „Vremurile sunt rele. Mari dezastre sunt pe cale să lovească Franța. Tronul va fi răsturnat. Întreaga lume va fi lovită de tot felul de nenorociri (spunând acestea, după cum a afirmat Ecaterina, „Sfânta Fecioară părea foarte tristă”). Dar veniți la picioarele acestui altar. Aici harurile vor fi dăruite tuturor oamenilor care le cer cu încredere și fervoare”.
Și într-adevăr, profeția tronului răsturnat s-a împlinit la puțin timp după aceea, pe data de 27 a acelei luni, a Revoluției din iulie, care a dus la abdicarea regelui Carol al X-lea (2 august) și preluarea puterii de către Louis Philippe (9 august). Fecioara Maria a prezis și încercări pentru Biserică. „Vor fi victime în clerul din Paris: Arhiepiscopul va muri. Fiica mea, Crucea va fi disprețuită... Sângele va curge. Vor împunge din nou coasta Domnului nostru”. Dar deja de la acea primă apariție pregătitoare, Maica Domnului ne amintea că întoarcerea la Dumnezeu – la altar, deci la Fiul său în Euharistie – era remediul pentru răutățile lumii.
Apoi, prin măreața apariție din 27 noiembrie, s-a confirmat misiunea Sfintei Fecioare în istoria mântuirii, admirabil evidențiată prin cuvintele: „O, Marie, concepută fără păcat, roagă-te pentru noi care alergăm la tine” și de simbolurile apărute în ochii Ecaterinei, simboluri care ulterior au fost imprimate pe Medalie. Medalia de la Rue du Bac atestă că Maica Sfântă este Neprihănită, așa cum Papa Pius al IX-lea a declarat solemn în anul 1854, și așa cum Ea însăși s-a prezentat la Lourdes, la patru ani după definirea dogmei; este Mângâietoare, Mijlocitoare și cu rol în planul de mântuire, un privilegiu care este evident mai ales pe spatele Medaliei, unde Inima Sa Neprihănită este lângă Sfânta Inimă a lui Isus, Răscumpărătorul, fiind străpunsă de sabie, în conformitate cu profeția lui Simeon (Lc 2, 35); iar M-ul Mariei este intersectat de I-ul lui Isus, și se află, la fel ca pe Calvar, sub Cruce.
Departe de a fi un obiect de superstiție, Medalia este „un mic tratat de mariologie”, așa cum a fost definit, și în același timp este o mărturisire de credință care permite celor care o poartă cu dăruire să primească „bogatele” și „marile haruri” promise de Maica Domnului. Haruri de ordin fizic, dar mai ales spiritual, mântuirea veșnică a sufletului fiind scopul final al Iubirii divine. Sfântul Maximilian Maria Kolbe spunea despre Medalie: „Este cu adevărat arma noastră cerească” deoarece „este asemenea unui proiectil cu care un soldat credincios își lovește inamicul, adică Răul și, prin urmare, salvează sufletele”.
Printre marile semne ale acestei arme cerești se află Inima Neprihănită a Mariei, o devoțiune la a cărei dezvoltare au contribuit enorm aparițiile la cei trei păstorași de la Fatima. Și nu numai. În aparițiile Fecioarei de la Civitavecchia, Maica Sfântă ne-a cerut fiecăruia dintre noi să ne consacrăm Inimii sale Neprihănite și a avertizat Italia că se află într-un mare pericol. Pe 2 februarie s-au împlinit 25 de ani de la începutul lăcrimărilor de sânge ale Fecioarei de la Civitavecchia, regretând că cererile ei sunt astăzi ignorate de o mare parte a Bisericii.
Aceste cereri neascultate sunt asemenea acelor haruri dăruite de Dumnezeu, și pentru care „uităm să ne rugăm”, așa cum a spus Fecioara Sfântă la Rue du Bac. Să cerem în rugăciune să învățăm să îi urmăm sfaturile de Maică. Și în acest fel vom participa la triumful Inimii sale Neprihănite.
Traducere: LNU
