Cu o nouă cateheză dedicată rugăciunii, papa Francisc a vorbit la audiența generală de miercuri, 4 noiembrie 2020, despre ”Isus, învățătorul rugăciunii”. Din cauza pandemiei de Covid-19, papa a decis ca audiența generală să se desfășoare fără participarea fizică a romanilor și a pelerinilor. A fost modificat și locul audienței, care nu mai este în aer liber sau în aula Paul al VI-lea, ci în biblioteca Palatului Apostolic.
În contextul noului val de pandemie, a venit aproape spontan apelul privind respectarea normelor sanitare:
Papa Francisc: «Din nefericire, a trebuit să ne întoarcem la această audiență în bibliotecă pentru a ne apăra de infectare cu Covid. Aceasta ne învață, totodată, că trebuie să fim foarte atenți la prescripțiile autorităților, autorități politice sau autorități sanitare, ca să ne apărăm de această pandemie. Să-i oferim Domnului distanța dintre noi pentru binele tuturor și să ne gândim mult la cei bolnavi, la cei care intră în spitale deja ca rebuturi, să ne gândim la medici, la asistenții sanitari, la voluntari, la multă lume care lucrează cu bolnavii în acest moment: ei își pun viața în pericol, dar o fac din iubire față de aproapele, ca pe o vocație. Să ne rugăm pentru ei!»
La începutul catehezei, un lector a proclamat pericopa biblică din Evanghelia după Sf. Marcu (1,32-38) în care se spune că Isus a vindecat mulți bolnavi și oameni stăpâniți de diavol, iar «dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga. Símon şi cei care erau cu el l-au căutat şi, găsindu-l, i-au spus: ”Toţi te caută”. El le-a spus: ”Să mergem în altă parte, prin cetăţile învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit”».
Papa a subliniat că Isus, în timpul vieții publice, ”face în mod constant recurs la puterea rugăciunii”. Prin observații ”sobre și discrete”, Evangheliile îl arată când se retrage în locuri izolate ca să se roage.
Papa Francisc: «Ele dau mărturie în mod clar că, chiar și în momentele de cea mai mare dăruire față de cei săraci și bolnavi, Isus nu a lăsat deoparte niciodată dialogul său intim cu Tatăl. Cu cât era mai cufundat în necesitățile oamenilor, cu atât mai mult simțea necesitatea de a se odihni în Comuniunea trinitară, de a se întoarce cu Tatăl și cu Spiritul».
În viața lui Isus există, așadar ”un secret”, un nucleu central care rămâne nevăzut în ochii oamenilor.
Papa Francisc: «Rugăciunea lui Isus este o realitate misterioasă, din care intuim doar o fărâmă, dar care permite să citim într-o perspectivă justă întreaga sa misiune. În acele ceasuri de solitudine, înaintea zorilor sau peste noapte, Isus se cufundă în intimitatea sa cu Tatăl, altfel spus, în Iubirea de care orice suflet este însetat».
Adevărată ”cârmă care conduce ruta” lui Isus, rugăciunea este cea care dictează etapele misiunii sale, ”nu succesul, nu consensul, nu fraza aceea seducătoare toți te caută (v. 37)”. După cum învață Catehismul Bisericii Catolice (nr. 2607), ”când Isus se roagă, deja ne învață să ne rugăm”.
În lumina exemplului lui Isus, papa a evidențiat în continuarea catehezei câteva trăsături ale rugăciunii creștine.
Papa Francisc: «Mai întâi de toate, rugăciunea posedă un primat: este prima dorință a zilei, ceva care se practică în zori, mai înainte ca lumea să se trezească. Ea restituie un suflet pentru ceea ce, altfel, ar rămâne fără aer. O zi trăită fără rugăciune riscă să se transforme într-o experiență greoaie sau plictisitoare: tot ceea ce ni se întâmplă ar putea să se schimbe pentru noi într-un destin cu greu de suportat sau orb. Isus, în schimb, educă la ascultarea realității și, prin urmare, la ascultare. Rugăciunea este mai întâi de toate ascultarea și întâlnirea lui Dumnezeu. Problemele de toate zilele, atunci, nu devin obstacole, ci apeluri ale lui Dumnezeu însuși la a asculta și a întâlni pe cel care ne stă în față. Încercările vieții se schimbă, astfel, în ocazii de creștere în credință și în caritate. (...) Rugăciunea are puterea de a transforma în bine ceea ce, altfel, în viață ar fi o condamnare; rugăciunea are puterea de a deschide un orizont mare pentru minte și de a lărgi inima».
Rugăciunea, în al doilea rând, ”este o artă de practicat cu insistență”, după cum o trăsătură definitorie a rugăciunii lui Isus este ”singurătatea”. Desigur, ”cel care se roagă nu evadează din lume, dar preferă locurile pustii. Acolo, în tăcere, pot ieși la suprafață atâtea voci pe care le ascundem înăuntrul nostru: dorințele cele mai ascunse, adevărurile pe care ne încăpățânăm să le sufocăm și așa mai departe. Dar, mai presus de toate, în tăcere vorbește Dumnezeu. (...) Fără viață interioară devenim superficiali, agitați, îngrijorați”.
”Rugăciunea lui Isus”, a încheiat papa, ”este locul în care se percepe că totul vine de la Dumnezeu și la El se întoarce. Uneori, noi, oamenii, ne credem stăpânii a toate sau, dimpotrivă, pierdem orice stimă proprie. Rugăciunea ne ajută să regăsim justa dimensiune în relația cu Dumnezeu, Tatăl nostru, și cu întreaga creație”.
La saluturile finale, papa a menționat că Biserica celebrează în această zi comemorarea liturgică a Sfântului Carol Boromeu, ”păstor plin de râvnă, dăruit cu totul pentru binele poporului. Vă îndemn să vă însușiți virtutea pe care acest mare arhiepiscop de Milano a ales-o ca deviză a sa, humilitas, umilința. Ea constituie atitudinea prin care căutați și slujiți Adevărul și Binele”.
La nelipsitul salut adresat bătrânilor, tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, papa i-a încurajat pe toți ”să ofere o mărturie sinceră pentru primatul rugăciunii în viața de credință. Rugăciunea este întotdeauna izvor de speranță și de consolare”.
În același context, papa Francisc a denunțat ”înăsprirea cruzimii” terorismului care se răspândește în Europa și a transmis apropierea sa față de victimele ”lipsite de apărare” de la Nisa și Viena. Astfel de ”evenimente deplorabile”, a remarcat pontiful, ”urmăresc să compromită prin violență și ură colaborarea fraternă între religii”.
Audiența generală, transmisă în direct pe Internet de canalul YouTube Vatican News, s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
