Papa Francisc s-a întâlnit vineri la prânz, în Piaţa Sfântul Petru, cu zeci de mii te tineri logodnici, în ziua Sfântului Valentin, patronul îndrăgostiţilor, episcop martir din secolul al III-lea, cunoscut pentru ajutorul pe care-l acorda cuplurilor de îndrăgostiţi.
În cadrul întâlnirii, câteva cupluri de tinerii logodnici şi-au mărturisit iubirea şi i-au adresat Papei Francisc o serie de întrebări. În continuare vă propunem unul din răspunsurile Sfântului Părinte, în care subliniază că „iubirea pentru totdeauna” în cadrul căsătoriei este posibilă cu ajutorul lui Dumnezeu.
O tânără logodnică: „Sanctitate, astăzi multă lume crede că promisiunea fidelităţii pentru întreaga viaţă este mult prea dificilă; mulţi simt că provocarea de a trăi împreună pentru totdeauna este frumoasă, fascinantă, dar mult prea exigentă, aproape imposibilă. Vă cerem câteva cuvinte referitor la acest lucru”.
Papa Francisc: „Este important să ne întrebăm dacă este posibilă iubirea «pentru totdeauna». Trebuie să ne întrebăm dacă este posibil să iubeşti pentru totdeauna. Un băiat îi spunea episcopului său: «Doresc să devin preot, însă doar pentru 10 ani». Se temea de o alegere definitivă. Este o teamă generală, specifică zilelor noastre. Să iei decizii definitive pare imposibil. Astăzi, totul se schimbă repede, nimic nu durează… iar această mentalitate îi face pe mulţi care se pregătesc pentru căsătorie să zică: «stăm împreună cât durează iubirea, apoi multe salutări şi ne mai vedem» şi astfel se termină căsătoria. Dar ce înţelegem prin «iubire»? Doar un sentiment, un fenomen psihico-fizic? Sigur, dacă este acest lucru, nu se poate construi pe ea ceva solid. Însă, dacă iubirea este o relaţie, atunci este o realitate care creşte şi putem spune, de exemplu, că se construieşte asemenea unei case. Casa se construieşte împreună, nu singuri! Să construieşti, aici înseamnă să favorizezi şi să ajuţi creşterea. Iubiţi logodnici, vă pregătiţi să creşteţi împreună, să construiţi această casă, pentru a trăi împreună pentru totdeauna. Nu doriţi să construiţi pe nisipul sentimentelor care vin şi pleacă, ci pe stânca iubirii adevărate, iubirea care vine de la Dumnezeu.
Familia se naşte din acest proiect de iubire care doreşte să crească asemenea unei case care se construieşte pentru a fi loc de iubire, de ajutor, de speranţă, de sprijin. Asemenea iubirii lui Dumnezeu care este constantă pentru totdeauna, la fel şi iubirea care întemeiază familia dorim să fie stabilă pentru totdeauna. Vă rog, nu trebuie să ne lăsăm învinşi de «cultura provizoriului»! Această cultură care astăzi ne invadează pe toţi. Această cultură a provizoriului nu funcţionează. Aşadar, cum se vindecă această frică de «pentru totdeauna»? Se depăşeşte zi după zi, încredinţându-se Domnului Isus într-o viaţă care devine un drum spiritual cotidian, făcut din paşi mici, paşi de creştere comună, de angajament pentru a deveni femei şi bărbaţi maturi în credinţă.
Deoarece, iubiţi logodnici, «pentru totdeauna» nu este doar o problemă de durată! O căsătorie nu este reuşită doar dacă durează, ci este importantă şi calitatea ei. Să stea împreună şi să se iubească pentru totdeauna este provocarea soţilor creştini. Îmi amintesc miracolul înmulţirii pâinilor: şi pentru voi, Domnul vă poate înmulţi iubirea şi să vi-o dăruiască proaspătă şi bună în fiecare zi. Are o rezervă infinită de iubire! El vă dăruieşte iubirea care stă la baza unirii voastre şi pe care, în fiecare zi, o reînnoieşte şi o întăreşte. Şi o face şi mai mare când familia creşte prin fii. În acest drum este importantă şi necesară rugăciunea. El pentru ea şi ea pentru el şi amândoi împreună… Cereţi-i lui Isus să vă înmulţească iubirea. În rugăciunea Tatăl Nostru spunem: «Dă-ne nouă pâinea cea de toate zilele». Soţii pot să înveţe să se roage astfel: «Doamne, dă-ne astăzi iubirea noastră cea de toate zilele», pentru că iubirea cotidiană a soţilor este pâinea, adevărata pâine a inimii, ceea ce îi sprijină pentru a merge împreună. Toţi împreună: « Doamne, dă-ne astăzi iubirea noastră cea de toate zilele». Aceasta este rugăciunea logodnicilor şi a soţilor. Învaţă-ne să ne iubim şi să ne vrem binele! Cu cât vă încredinţaţi mai mult Lui, cu atât iubirea voastră va fi «pentru totdeauna», capabilă să se reînnoiască şi va depăşi orice dificultate".
Am îngenuncheat şi am cerut-o în căsătorie. Pentru totdeauna
În aşteptarea întâlnirii Sfântului Părinte cu cuplurile de logodnici, Contance Daggett istorisește: „Era o seara rece, chiar geroasă în Piața Sfântul Petru. Sunt britanică dar trăiesc la Roma și m-am dus să văd Ieslea când privirea mea a întâlnit-o pe cea a lui Robert, un tânar jurnalist american. Și el era în Piața Sfântul Petru pentru a admira reprezentarea Nașterii Mântuitorului. Însa, evident, odată ce suntem aici să vă spunem povestea noastră, este și pentru că Robert nu admira doar Ieslea”.
Este acum rândul lui Robert să istorisească întâlnirea cu Constance:
Robert Duncan: „Îndrăzneț, dat fiind că era pentru prima dată când o vedeam, am întrebat-o dacă vrea să mergem să servim ceva, după care – dat fiind că intrasem deja în joc – am și cinat împreuna. La masă am vorbit de toate: despre politică, religie și despre țările noastre de origine. M-am îndrăgostit de ea, iar legătura noastră a devenit din ce în ce mai profundă, fiind alimentată de credința și de modul în care ne imaginam cum ar fi fost căsătoria noastră iluminată de Evanghelie. La un moment dat am înțeles că era ea femeia cu care voiam să-mi petrec restul vieții și am cerut-o în căsătorie. Eram în vacanță la Ischia și i-am spus că mi-ar plăcea să am un inel de logodnă pentru a i-l oferi, căci plaja și peisajul erau ideale pentru a ne promite iubire eternă. Apoi, dintr-o dată, ca printr-o magie am făcut să apară inelul în cealaltă mână. Am îngenuncheat și am cerut-o în căsătorie. Iar ea mi-a spus `Da`”.
Constance a mai povestit că logodna lor a fost cu adevărat frumoasă, fără mari dificultăți. „Iubirea noastră a crescut de-a lungul întâlnirilor zilnice, în plimbările noastre cu bicicleta, jucând frisbee în parcuri. Eram anglicană, dar în relatia cu Robert am înțeles că în catolicism se află plinătatea adevărului”, a mai spus Constance, adăugând: „De aceea, pe 9 februarie anul acesta, am devenit catolică. Împărtășirea aceleiași credințe ne-a unit și mai mult”, a mai spus Constance Daggett, povestind parcursul de logodnică alături de Robert Duncan.
