Iubiți preoți,
Dragi credincioși,
Răspândirea accelerată a epidemiei pe întreg mapamondul ne cauzează tuturor suferințe, teamă și îngrijorare pentru sănătatea proprie și a semenilor noștri. Știri apocaliptice, scenarii înfricoșătoare ne asaltează la tot pasul. Și precum apostolii în drum spre Emaus, ne putem simți uneori abandonați într-o situație de nesiguranță. Însă tocmai în aceste momente de reală criză existențială, suntem chemați să redescoperim anumite valori pe care în goana de zi cu zi le ignoram: compasiunea, atenția pentru ceilalți, fragilitatea vieții noastre.
Sfântul Părinte Papa Francisc ne-a îndemnat în audiența generală din 30 septembrie 2020: „Să facem, cu ajutorul Domnului, ca iubirea să devină virală, iar speranța, globală”. Și continuă Sfântul Părinte: „acest mic virus continuă să provoace răni profunde și demască vulnerabilitatea noastră fizică, socială și spirituală”.
În aceste încercări percepem cu luciditate că suntem cu toții egali în fața bolii și a suferinței, dar și înaintea Dumnezeului milostiv, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre.
Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că nu suntem robi ai morții și ai deznădejdii, și că Domnul este viu și că El nu își va abandona poporul în clipa încercării. Deoarece „aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu spiritul îi va mântui” (Psalmul 33,17).
Biserica nu are menirea de a propune soluții științifice pentru a învinge pandemia, această dificilă misiune revenind autorităților Statului pe care le susținem cu rugăciunea și cu îndemnul de a respecta toate măsurile de prevenție și de protecție. În încercarea pe care cu toții o trăim, Biserica este aproape de fiii ei și ne ajută pe fiecare să regăsim semnificația încercărilor prezente, să le trăim cu speranța sădită în inimă de Mântuitorul nostru Isus Cristos și să le înfruntăm cu puterea harului dumnezeiesc. Și astăzi Biserica ne provoacă cu aceleași interogative pe care le adresează omenirii de 2000 de ani: oare nu cumva, acest virus vine si pentru a ne aminti că suntem trecători și că adevărata noastră patrie nu este această vale de lacrimi? Oare nu s-ar cuveni să punem în sfârșit în practică imperativul Domnului Isus: căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu?
Această dificilă perioadă să fie un imbold pentru a ne trăi cu adevărat viața noastră umană și creștină. Precum ne aducea aminte și fratele Mihai din Prilog, izvorul bolilor trupești este starea sufletească a fiecăruia dintre noi și a omenirii în ansamblul ei. De aceea, să îi cerem Domnului să ne atingă cu mâna Sa vindecătoare.
Vă încredințez cu iubire părintească ocrotirii Maicii Sfinte și Fericiților Episcopi Greco-Catolici martiri, rugându-i să mijlocească de la Domnul sănătate, seninătate și speranță pentru fiecare dintre noi, pentru scumpa noastră țară și pentru întreg neamul omenesc!
† Cardinal LUCIAN
Arhiepiscop și Mitropolit de Alba-Iulia și Făgăraș
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
