”Ca să ne rugăm bine, trebuie să ne rugăm așa cum suntem, nu cu machiaj. Să nu facem machiajul sufletului pentru a ne ruga, ci să mergem înaintea Domnului așa cum suntem, cu lucrurile frumoase dar și cu cele urâte, pe care nimeni nu le știe, dar noi, înăuntru, le cunoaștem”. Este un fragment emblematic din cateheza prezentată de papa Francisc la audiența generală de miercuri, 14 octombrie 2020, cu participarea a câtorva mii de romani și pelerini în aula Paul al VI-lea din Cetatea Vaticanului. Locația de astăzi este excepțională și a fost aleasă în ultimul moment numai din cauza ploii. De la reluarea participării fizice la audiențele generale, acestea s-au desfășurat în aer liber, cu un număr restrâns de participanți, în curtea interioară ”Sfântul Damasus” a Palatului Apostolic.
Continuând, astfel, seria de cateheze dedicată rugăciunii, Sfântul Părinte a vorbit pe larg despre rugăciunea Psalmilor, una din cărțile Bibliei compusă numai din rugăciuni. ”În Psalmi găsim toate simțămintele omenești: bucuriile, durerile, îndoielile, speranțele, amărăciunile care colorează viața noastră”, a subliniat papa la cateheză. Catehismul Bisericii Catolice afirmă că fiecare psalm ”este de o sobrietate atât de mare încât poate fi spus în rugăciune întru adevăr de oamenii de orice condiții și din orice timp. ”Citind iar și iar psalmii, învățăm limbajul rugăciunii”. Altfel spus, Psalmii ne pun la dispoziție cuvintele prin care putem exprima sentimentele noastre ca să-l preamărim, să-i mulțumim și să-L invocăm pe Dumnezeu în bucurie și în suferință. Textul acestor rugăciuni nu vine din inima unor persoane abstracte, nu a fost compus de o manieră teoretică, dar exprimă o experiență trăită în prima persoană.
Papa Francisc: «Ca să ne rugăm Psalmii e îndeajuns să fim ceea ce suntem. Nu uitați acest lucru: ca să ne rugăm bine, trebuie să ne rugăm așa cum suntem, nu cu machiaj. Să nu facem machiajul sufletului pentru a ne ruga, ci să mergem înaintea Domnului așa cum suntem, cu lucrurile frumoase dar și cu cele urâte, pe care nimeni nu le știe, dar noi, înăuntru, le cunoaștem».
Printre întrebările care presară aceste rugăciuni biblice, a remarcat papa în continuarea catehezei, una răsună ca un ”strigăt neîncetat”: ”Până când, Doamne?”. Într-adevăr, a recunoscut pontiful, ”de câte ori ne-am rugat și noi în acest fel: Până când, Doamne, va trebui să sufăr acest necaz? Ascultă-mă, Doamne! Până când, Doamne? Oprește-te, Doamne, până când?”. Dar cel care crede cu adevărat, știe că are rost să strige ajutor la Dumnezeu: ”Când noi mergem să ne rugăm, mergem pentru că știm că suntem prețioși în ochii lui Dumnezeu”. De altfel, ”cu toții suferim în această lume, fie că unul crede în Dumnezeu, fie că îl respinge. Dar în Psaltire, durerea devine relație, raport, strigăt de ajutor care așteaptă să fie interceptat de o ureche care ascultă. Nu poate să rămână fără rost, fără scop. Chiar și durerile pe care le suferim nu pot fi doar cazuri specifice ale unei legi universale: întotdeauna este vorba de lacrimile «mele», pe care nimeni nu le-a vărsat înainte de mine”.
Înainte de a veni în aula audiențelor generale, papa a spus că în cursul acestei dimineți a avut un colocviu cu părinții preotului italian Roberto Malgesini, ucis la Como pe 15 septembrie de un imigrant care primea ajutorul victimei. ”Lacrimile acelor părinți”, a spus papa romanilor și pelerinilor, ”sunt lacrimile lor și fiecare dintre ei știe cât de mult a suferit văzându-l pe acest fiu care și-a dat viața în slujirea săracilor. Când noi vrem să consolăm pe cineva, nu găsim cuvintele potrivite. De ce? Pentru că nu putem ajunge la durerea lui, pentru durerea ”sa” este a sa, lacrimile sale sunt ale sale. La fel, cu noi: lacrimile, durerea mea este a mea, lacrimile mele sunt ale mele și cu aceste lacrimi, cu această durere mă adresez Domnului”.
La finalul audienței, papa a salutat rând pe rând grupurile de pelerini și i-a îndemnat să respecte normele sanitare anti-Covid19. ”Eu aș vrea să fac cum fac de obicei”, a spus papa în salutul său, ”să cobor între voi și să mă apropii ca să vă salut, dar cu noile dispoziții e mai bine să păstrăm distanțele. Chiar și pe cei bolnavi, îi salut din toată inima de aici. Voi sunteți la o distanță prudentă, așa cum trebuie să fie”. Spunând că este important să respectăm toate măsurile de prevenție, care permit continuarea audiențelor generale cu participarea fizică a persoanelor, papa a încheiat remarcând că ”dacă toți, ca buni cetățeni, punem în practică prescripțiile autorităților, acest fapt ne va ajuta să terminăm cu această pandemie”.
La salutul în limba italiană, papa a menționat prezența asociației Intercultura, ”care promovează întâlnirea și dialogul între persoane de culturi diferite”, și călugărițele trapiste ale mănăstirii din Vitorchiano, lângă Roma, care au venit la audiență înainte de a merge în Portugalia ca să deschidă o nouă mănăstire. ”Să ne rugăm Domnului”, a spus pontiful, ”ca să aibă vocații, cum și au acum, căci au multe vocații”. Papa a salutat, de asemenea, școala militară NATO din Roma, cerând mijlocirea Fecioarei Maria ca să-i susțină în ”fidelitatea față de idealurile de bine pe care Spiritul Sfânt le inspiră” astfel încât să devină ”buni constructori de pace”. Nelipsit, salutul pentru bătrâni, tineri, bolnavi și soții recent căsătoriți: ”Să crească în fiecare dintre voi”, a spus Sfântul Părinte, ”înțelepciunea Evangheliei ca să puteți trăi în ascultarea Cuvântului lui Cristos, hrănindu-vă cu Pâinea sa și în mărturisirea Adevărului său”.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru, urmată de binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
