Boicotul surselor centrale de informare nu a putut împiedica mari mase de oameni să se alăture Marşului pentru Viaţă de pe Coasta de Vest a SUA, care a atras cei mai numeroşi participanţi pe care oraşul San Francisco i-a văzut vreodată. Beneficiind de binecuvântarea Papei Francisc, Marşul s-a axat pe mărturia plină de regret a unor femei care au făcut avort, a unor activişti laici pentru viaţă cărora ştiinţa le-a demonstrat că avortul este o crimă şi a unor mame care au promovat virtuţile adopţiei.
La demonstraţie s-a anunţat succesul campaniei „End the Media Blackout” („Punem capăt boicotului presei”), condusă pe reţelele de socializare online. Hashtagul #WalkForLife a ajuns pe locul doi pe Twitter, dar acesta a închis contul. Atunci a fost creat un nou hashtag: #WFL.
Organizatorii au estimat o participare de 50-60.000 de oameni din toată zona de vest a SUA.
Femei care regretă avortul
Înainte de începerea marşului, o mulţime tăcută s-a adunat în jurul scenei Campaniei de Conştientizare „Silent No More” („Rupem tăcerea”).
Acolo, una după alta, câteva femei care făcuseră avort şi-au spus poveştile de pierdere, suferinţă şi vindecare, ce au stors lacrimi din ochii roşii pe care unii participanţi încercau să şi-i ascundă în spatele ochelarilor de soare. Fiecare mărturie a fost întâmpinată cu aplauze de susţinere.
Pr. Frank Pavone de la organizaţia Priests for Life (Preoţi pentru Viaţă) a prezentat femeile, spunând: „Bărbaţii şi femeile care fac parte din această campanie… ştiu că avortul nu rezolvă nicio problemă, ci doar creează altele. … Ei ştiu că uciderea nu este niciodată o soluţie pentru o problemă omenească”.
„Ei mai ştiu şi că speranţa poate lua locul deznădejdii”, a mai spus acesta.
Femei care au avortat
Una dintre femeile care au vorbit despre avort, Julie Simpson, a povestit despre experienţa pe care a avut-o când, aflând că are o sarcină neplanificată, s-a dus la sediul organizaţiei Planned Parenthood pentru consiliere. Înaintea respectivei întrevederi, se hotărâse deja să păstreze copilul, dar cei de la Planned Parenthood au convins-o până la urmă să facă avort.
„Când m-am trezit, plângeam. Nu bănuiam că o luasem deja pe o cale spre autodistrugere care avea să-mi răpească zece ani din viaţă. Mi-am îngropat suferinţa în alcool, sex şi droguri. Mi s-au pus numeroase diagnosticuri, m-am internat la dezintoxicare şi am luat ani în şir anti-depresive. Dar, până la urmă, mi-am pus viaţa în mâinile lui Iisus Hristos. Şi m-am vindecat participând la programul Forgiven and Set Free („Iertaţi şi Eliberaţi”). Acum le consiliez pe alte femei în suferinţă, ceea ce mi se pare o binecuvântare”.
Marşul
Înainte de începerea marşului, organizatorii i-au făcut o surpriză lui Georgette Forney, principala iniţiatoare a campaniei Silent No More şi membră a organizaţiei Anglicans for Life, oferindu-i Premiul „St. Gianna Molla”.
Şi Georgette Forney a făcut avort. La 16 ani. De aceea, s-a numărat printre membrii fondatori ai Campaniei Silent No More („Rupem tăcerea”), pentru a informa opinia publică despre efectul devastator al avortului asupra ambilor părinţi care iau această decizie.
„Accept cu profundă recunoştinţă acest premiu… în numele tuturor femeilor şi bărbaţilor care rup tăcerea”, a declarat ea emoţionată.
Părintele iezuit Joseph Fessio, noul preot al Marşului, a spus: „În cei 41 de ani care s-au scurs de la intrarea în vigoare a deciziei în cazul Roe vs. Wade, oamenii s-au rugat, au lucrat şi au mărşăluit pentru a obţine protecţia legii pentru viaţa umană. Nu am reuşit. Dar, dacă e nevoie de alţi 40 de ani petrecuţi în deşertul spiritului, nu vom da înapoi. Şi dacă trebuie să petrecem 400 de ani, de zece ori mai mult decât vechii evrei, în acest deşert spiritual, încercând să întoarcem inima lui Faraon către copii, o vom face”.
Adopţia ca alternativă
Ca şi Marşul pentru viaţă din Washington, D.C., şi cel din San Francisco a promovat adopţia. A fost prezentată povestea lui Shari Rigby Wiedman, o actriţă care a avortat, iar apoi a jucat în October Baby, un film despre adopţie.
Aceasta a povestit că, atunci când a citit prima dată scenariul filmului, a ieşit la suprafaţă toată suferinţa pe care o ascunsese după avort, iar filmul a ajutat-o să treacă peste ea.
„Trebuie să transmitem un mesaj de speranţă în primul rând, un mesaj de iertare”, a mai spus ea.
Vorbind pe aceeaşi temă, Grace Dulaney directoarea maternităţii Lamb of God („Mielul lui Dumnezeu”), a explicat că, spre deosebire de avort, adopţia este „singura opţiune care împacă conştiinţele tuturor”.
Maternitatea Lamb of God din Escondido, California, se adresează femeilor care vor să-şi dea copiii spre adopţie. Acest cămin a ajutat până acum nouă femei: şase din ele au născut deja, iar în acel moment altele trei mai aveau până la termen şi locuiau acolo. „Dacă suntem cu adevărat pro-viaţă, trebuie să favorizăm adopţia. Avortul răneşte femeile, dar adopţia le vindecă”, a mai spus directoarea maternităţii.
Ea a dărâmat câteva prejudecăţi despre adopţie, în principal acuzaţia că mamele care îşi dau copiii spre adopţie sunt egoiste.
Ea însăşi a născut cândva un copil pe care l-a dat spre adopţie, deoarece a simţit că „merita cel mai bun start în viaţă posibil, cu o mamă şi un tată. Eu nu îi puteam oferi aceasta, dar am auzit că cea mai bună formă de a fi părinte este să poţi alege persoanele potrivite care să-i ofere copilului aceasta”.
Când adopţia funcţionează, a explicat ea, mama biologică şi părinţii adoptivi lucrează împreună, după caz. „Cea mai bună parte a adopţiei deschise este că elimină incertitudinea şi întrebările care înconjurau procedura în trecut.”
În consecinţă, copiii „înţeleg că au fost pe deplin iubiţi şi li se explică motivul ce a determinat-o pe mama lor să îi încredinţeze altor părinţi”.
„Noi suntem cu adevărat în favoarea puterii femeii de a decide, noi suntem aşa-zişii pro-choice, nu cei care ni se opun autonumindu-se astfel”, a declarat Grace Dulaney pentru LifeSiteNews.com. Mişcarea pro-adopţie îi lasă femeii opţiunea de alege adopţia, nu îi oferă soluţia avortului ca unică alternativă, aşa cum procedează cei de Planned Parenthood, a mai spus Dulaney, care a arătat că centrele Planned Parenthood nu permit prezenţa unor jurişti specializaţi în adopţii şi nici a unor mediatori care să promoveze adopţia la sediile lor.
Dreptul la viaţă nu este o chestiune religioasă
Clerici ai diverselor culte creştine au urcat pe scenă, dar şi o reprezentantă a laicatului, Monica Snyder, de la Secular Pro-life, care a făcut un apel pasionat pentru o poziţie pro-life bazată pe date ştiinţifice, nu pe convingeri religioase: „Secular Pro-life – simpla menţionare a numelui îi face pe apărătorii avortului să o ia razna, pentru că îi privăm de principalul lor argument: prejudecăţile anti-religiose”.
Într-un crescendo plin de convingere şi pasiune, Monica Snyder a mai arătat: „Le demonstrăm că mişcarea în favoarea vieţii nu are neapărat legătură cu religia. Are legătură cu drepturile omului, cu ştiinţa. Iar ştiinţa demonstrează că avortul ucide oameni!”
Binecuvântare de la Papa Francisc
Arhiepiscopul Salvatore Joseph Cordileone a citit o scrisoare de la Nunţiul Apostolic, Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò, care a participat la ediţia de anul trecut a marşului. Prin scrisoare, Nunţiul Apostolic a dorit să transmită un mesaj personal „multelor mii de participanţi, tineri şi bătrâni, cele mai calde salutări şi apropierea în duh a Sanctităţii Sale, Papa Francisc”.
„Sfântul Părinte vă este realmente foarte recunoscător pentru disponibilitatea de a vă arăta solidaritatea cu cei mai nevinovaţi şi vulnerabili membri ai familiei umane. Daţi expresie profetică celor mai profunde convingeri ale noastre despre demnitatea inviolabilă şi drepturile pe care le are orice persoană umană, începând cu dreptul la viaţă”, se mai spune în scrisoare.
Arhiepiscopul Viganò a citat în mesajul său epistolar şi cea mai recentă pastorală a Papei, Evangelii Gaudium (lat. – Evanghelia Bucuriei): „Aşa cum a insistat Papa Francisc, «Dacă această convingere dispare, odată cu ea vor dispărea şi temeliile trainice şi nepieritoare care apără drepturile omului, iar înţelesul acestora va începe să se supună curentelor şi modelor vremii şi capriciilor puterii politice”.
Marş pentru Viaţă
La ora unu după amiază, mulţimea s-a îndreptat spre Market Street, pornind într-o plimbare de aproximativ 3 kilometri până la Justin Herman Plaza. Market Street este o arteră care trece prin inima oraşului San Francisco, ceea ce a făcut marşul foarte vizibil atât pentru localnici, cât şi pentru turişti.
Zeci de mii de persoane au parcurs traseul, care trecea pe sub 50 de bannere agăţate între stâlpii de iluminat stradal şi pe care scria: „Avortul le face rău femeilor“. Bannerele, expuse încă din decembrie, au fost etichetate drept „instigare la ură” de grupările care promovează avortul. Câţiva membri ai consiliului primăriei chiar înaintaseră, fără succes, o rezoluţie pentru îndepărtarea lor.
Mulţi trecători s-au oprit pentru a privi marşul, unii au ovaţionat, alţii chiar au improvizat pancarte artizanale.
Cassandra, o femeie care lucrează la un restaurant local, şi-a luat o pauză pentru a face câteva fotografii cu participanţii la marş. „Am 24 de ani şi mă entuziasmează să-mi văd generaţia în stradă, vorbind despre ceea ce o pasionează”, a spus ea.
Întregul eveniment a rămas paşnic, în ciuda opoziţiei feroce a marxiştilor.
Membrii Partidului Revoluţionar Comunist s-au opus Marşului pentru Viaţă
Stop Patriarchy („Opriţi patriarhatul!“), organizaţie-paravan a Partidului Revoluţionar Comunist din SUA, a organizat o contra-manifestaţie la care au participat vreo 100 de oameni. La început, au mers preţ de vreo 50 de metri în faţa coloanei Marşului pentru Viaţă. Însă poliţia i-a escortat înapoi pe trotuar.
Un poliţist a declarat pentru LifeSiteNews.com că aceasta s-a făcut deoarece Marşul pentru Viaţă avea aprobare, în timp ce contra-manifestanţii nu.
De pe trotuar, aceştia le-au arătat celor din marş pancarte pe care scria, printre altele: „Viaţa începe când te opui fasciştilor creştini” sau „Avort la cerere şi fără scuze”. Aceştia au strigat: „Nu biserica, nu statul, ci femeia-şi decide soarta!” şi „Acest marş urăşte femeile!”
Dr. Ellen Shaffer, co-director al campaniei Trust Women Silver Women a participat şi ea la contra-protest, declarând pentru LifeSiteNews.com: „Ne propunem să creştem vocea şi vizibilitatea majorităţii pro-choice din SUA”. Despre participanţii la marş a spus că aceştia „nu le acordă femeilor încrederea de a lua propriile decizii legate de drepturile lor reproductive”.
Kristan Hawkins, de la Students for Life of America (Studenţi Americani pentru Viaţă), a reacţionat stând în faţa contra-manifestanţilor şi dirijând activiştii din organizaţia studenţească, în timp ce aceştia intonau: „Suntem generaţia pentru viaţă”.
Plini de energie de la marş, toţi cei care erau pentru viaţă s-au alăturat cântând imnuri, ovaţionând şi scandând: „Pro-life!” („Pentru viaţă!”). Market Street s-a transformat într-o mare de pancarte colorate şi bannere care promovau mesaje precum: „Aboliţi avortul” sau „Femeile merită mai mult decât un avort”.
Marşul s-a încheiat în jurul orei 4 după-amiază în piaţa Justin Herman Plaza. Aceasta s-a umplut cu cetăţeni care, în cel mai liberal şi libertin oraş al Americii, s-au ridicat în apărarea drepturilor nenăscuţilor.
Sursa:stiripentruviata.ro
