Sărbătoarea”Înălțării Sfintei Cruci” reprezintă pentru credincioși una din sărbătorile fundamentale pentru manifestarea credinței prin prezența acestui simbol mântuitor în viața liturgică și spirituală a tuturor celor care acceptă sacrificiul de pe Golgota.
În Protopopiatele Gheorgheni, Reghin si Teaca, în diferite parohii, sărbătoarea are valențe particulare din perspectiva celebrărilor care au în centru simbolul crucii.
Parohia Posmuș (protopopiatul Teaca, paroh Pr. Lucian Rus) a celebrat, în duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, Calea Crucii, devoțiune datorată aici unui preot, părintele de pie memorie Petru Dobean care a fost paroh în perioada 1938-1948 și care a înțeles să își trăiască preoția în anii grei ai perioadei comuniste, mărturisindu-și credința în Una, Sfântă, Catolică și Apostolică Biserică și menținând o strânsă legătură cu credincioșii din Posmuș, o legătură ce s-a dovedit rodnică prin vocațiile la preoție pe care părintele Dobrean le-a inspirat, cinci preoți decoprerindu-și vocația prin intermediul său.
În anii '90 a reușit să amenajeze, pe însoritele coline ale primei sale parohii, drumul Crucii cu cele paisprezece stațiuni care amintesc de locurile atât de vizitate din Țara Sfântă, lăsând în urma sa un puternic reper de credință.
Bunii credincioși greco-catolici din Posmuș au redat crucilor, după treizeci de ani, strălucirea inițială, mărturie de credință peste timp și de devotament prin rugăciune față de înaintașii lor.
Schitul ”Sfânta Cruce” Stânceni, Sanctuar Arhiepiscopal Major (protopopiatul Gheorgheni, rector Pr. Arhim. Cornel Dîrle)
Sărbătoarea”Înălțării Sfintei Cruci” reprezintă pentru Schitul Stânceni unul din momentele cele mai importante din calendarul liturgic anual, hramul ansamblului monastic de la poalele Călimanilor. Prezența la Schit a credincioșilor care participă în spirit de pelerinaj la celebrările sărbătorilor mari, Schimbarea la Față a Mântuitorului și Înălțarea Sfintei Cruci, confirmă importanța prezenței în Biserică a comunităților religioase, în cazul nostru a carmelitelor de la Stânceni.
Anul acesta Maica Éliane și părintele Cornel, rectorul Sanctuarului Arhiepiscopal Major de la Stânceni, au organizat celebrarea Sfintei Liturghii pe esplanada bisericii astfel încât credincioșii participanți să poată păstra distanța de siguranță în contextul sanitar actual. În debutul celebrării am înălțat în văzul credincioșilor, cântând împreună de cinci ori câte o sută de Kyrie eleison, relicva Sfintei Cruci ajunsă la Stânceni prin intermediul părintelui Cornel.
Celebrarea Sfintei Liturghii, împreună cu părintele Cornel și părintele Anton Cioba, rectorul Seminarului Teologic Greco-Catolic ”Sfinții Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan” din Oradea, cu cântările seminariștilor orădeni prezenți și cu implicarea activă a credincioșilor a subliniat importanța Crucii în teologia liturgică.
Liturghia cuvântului a amintit de teologia Crucii în scrierile Fericitului Episcop martir Ioan Suciu, cel care folosește expresia ”Crucea, inima inimii mele” și care înțelege bine o realitate pe care o putem experimenta cu toții: lumina credinței este Cruce sau ne vine prin Cruce, dar în același timp și dorul de lume este Cruce. Crucea este prezentată astfel ca o binecuvântare, dar și ca suferință sfințitoare pentru cei încercați, dacă o acceptă cu credință și curaj. Semnele Crucii reprezintă pentru episcop realitatea misiunii la care este chemat, conștient fiind că planurile sale devin roditoare doar din perspectiva moștenirii pe care ne-a lăsat-o Isus: rănile.
Vedeți, eu cer multe, multe lui Isus. Îl cer pe El... El ține pumnul închis, palma acoperită de degete. Dă-mi Isuse, dă-mi ce-ți cer, dă-mi ce ții în mână. De ce vii cu mâna închisă? Ce ascunzi în palmă? De ce surâzi?
Și Isus deschide palma. Ce este? O gaură teribilă cu un chenar purpuriu de sânge proaspăt, gaura cuiului. Și am văzut cadoul: o rană, iată ce ținea în palmă. Asta era realul! Și prin rană, fugeau toate dorințele mele, se vărsau, curgeau, nu stăteau în palmă. Am înțeles că planurile mele sunt deseori fantezii, irealități, numai rana rămânea, numai ea era realitatea pentru mine. Așa voia Isus.
Să plângi de bucurie în brațele lui, în arcul tare al brațelor cu cele două răni.
(Ioan Suciu, scrisoare de îndrumare spirituală, Blaj 20.VIII.939)
Zi de hram la Stânceni, în comuniune și bucurie ce s-a încheiat cu un ”La revedere!” pentru următorul moment important care subliniază vocația ecumenică a schitului, rugăciunea pentru unitatea creștinilor din ianuarie 2021.
Parohia Reghin 2, (Protopopiatul Reghin, paroh Pr. Aurel Rus) a celebrat în duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci hramul, respectând cu grijă condițiile de siguranță impuse de situația sanitară actuală. Capela parohială renovată în acest an prin grija parohului și a consiliului parohial, spre bucuria credincioșilor, a devenit un loc de rugăciune primitor în așteptarea împlinirii dorinței tuturor de a construi o biserică potrivită vieții liturgice în parohia reghineană.
Preot protopop Adrian Lung
