În Duminica a IX-a după Rusalii, 9 august 2020, a Umblării lui Isus pe apă, în Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj au fost celebrate două Sfinte Liturghii. Prima dintre acestea a fost celebrată începând cu ora 08:45 de către Preasfinția Sa Cristian, Episcop Auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș, fiind transmisă în direct de TVR3 și online de Radio Blaj TV, iar cea de-a doua a fost celebrată începând cu ora 10:00 de către Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, fiind transmisă în direct de Maria TV și online de Radio Blaj TV.
Dacă vrem să umblăm și noi pe apă, trebuie să coborâm din barcă; dacă vrem și noi să facem lucruri care aparent sunt cu neputință, trebuie să lăsăm bărcile incertitudinilor noastre și să ascultăm glasul Celui care ne cheamă, a spus Preasfinția Sa Cristian în predica de astăzi. Isus nu este prezent în barca în care se află ucenicii, iar aceștia îl văd pășind pe valuri, corabia fiind cuprinsă de furtună și existând pericolul scufundării. De multe ori așa se întâmplă și în viața noastră, a continuat Preasfinția Sa, corabia noastră este înconjurată de vânturi și de ape mari și avem impresia că și viața noastră se scufundă, dar știm că alături de noi este Isus, așa cum îl văd ucenicii în Evanghelia de astăzi.
„Doamne dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine!” Pendulăm și noi asemenea lui Petru de multe ori între a crede și a ne îndoi. Mulți trăiesc un agnosticism practic. Dar să ne amintim că în încercările vieții nu suntem lăsați singuri. Dumnezeu este deasupra furtunilor și nu își abandonează poporul. Singura problemă este legată de credință. Cred eu că Cel care mă cheamă să săvârșesc lucruri aparent imposibile este Mesia?
Petru a început să-L urmeze pe Isus mergând pe apă, pe o cale practic imposibilă din punct de vedere omenesc. A început să se scufunde, deoarece a privit mai mult la propriile fragilități decât la Isus. Acesta este motivul pentru care și noi cădem, a încheiat Preasfințitul Cristian, dacă în viața noastră nu ne ținem privirea ațintită asupra lui Isus. Când ni se pare că ne scufundăm cu totul, să strigăm către Dumnezeu: „Doamne scapă-mă!”. De aceea trebuie să ave, certitudinea că Dumnezeu nu ne părăsește niciodată și alături de El nicio furtună nu ne distruge. Mărturisirea de credință care o fac ucenicii aflați în corabie să ne însoțească și pe noi pretutindenea: să rostim din tot sufletul că El este Fiul lui Dumnezeu.
Cuvintele lui Petru adresate lui Isus în Evanghelia de astăzi „Doamne dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!”, este rugăciunea care izvorăște din inima noastră în fiecare zi chiar dacă nu ne dăm seama, a spus Preasfinția Sa Claudiu, este rugăciunea care dă viață luptei și crucii de fiecare zi. Atunci când mergem la Sfânta Liturghie, trecem prin furtunile și valurile acestei vieți înspre Isus: „Doamne, dacă ești Tu poruncește-mi să vin la Tine, ajută-mă să ajung la Tine”.
Valurile și furtunile acestei vieți nu sunt doar simboluri sau metafore, a continuat Preasfințitul Claudiu, ci există o luptă care o ducem fiecare dintre noi. Există valuri și furtuni concrete în viața noastră și prin acestea suntem chemați să mergem înspre Cristos. În mijlocul acestora îi spunem lui Isus „Doamne ajută-mi să vin la Tine!”. Acest lucru ne învață că Dumnezeu este acolo, în mijlocul suferințelor. El nu înlătură suferința din această lume, ci ne învață că mai ales este prezent în mijlocul ei. Fericiții Episcopi martiri nu au fost mântuiți de suferință, ci au fost mântuiți prin suferință. Prin aceasta vedem că nu este furtună în această lume care să ne despartă de Dumnezeu.
Cu toții trecem prin ceea ce experimentează Sfântul Petru. Tuturor ni se întâmplă să ne întoarcem privirea dinspre Isus spre furtunile acestei lumi și ne pierdem credința. Dar nu trebuie să uităm niciodată că există o mână întinsă pentru fiecare dintre noi și aceasta este Sfânta Taină a Spovedaniei din care Isus ne ridică de fiecare dată când cădem.
Speranța noastră este să știm că Isus este de fiecare dată lângă noi. Dar de multe ori nu credem acest lucru și ne simțim singuri și abandonați. Dacă ne vom uita doar la încercările și la suferințele noastre ne vom scufunda, finndcă nu suntem capabili să le facem față, învingând valurile și furtunile noastre. Tăria noastră este în Cristos „Eu sunt”.
Dacă urmăm exemplul Maicii Sfinte, a încheiat Preasfințitul Claudiu, și ne vom umple inima de îndurarea lui Dumnezeu și de minunățiile pe care El le-a făcut și le face în viața noastră, vom avea privirea tot timpul spre Dumnezeu, deoarece vom vedea ce a făcut El în viața noastră și îi vom mulțumi. Din acest tezaur al inimii noastre se va naște îndrăzneala: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!”.
Biroul Arhieparhial de Presă
