Fragmentul din Evanghelia după sfântul Matei, capitolul 14, versetele 22-33, din liturgia duminicii a XIX-a din timpul de peste an, a inspirat cuvântul de învăţătură care a însoţit rugăciunea mariană "Angelus", de duminică, 9 august a.c., din Piaţa Sfântul Petru. Fragmentul istoriseşte că Isus, după ce a săturat mulţimile cu cele cinci pâini şi doi peşti, le-a cerut discipolilor să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va fi dat drumul mulţimilor. După ce a dat drumul mulţimilor, Isus s-a urcat pe munte singur, pentru a se ruga. Şi, în rugăciune, se cufundă în comuniune cu Tatăl.
În timpul traversării nocturne a lacului, barca discipolilor a fost zguduită de valuri, vântul fiindu-le potrivnic. La un moment dat, discipolii văd pe cineva venind pe apă şi, crezând că este o fantasmă, încep să strige. Atunci, Domnul îi linişteşte şi le spune: "Curaj, sunt eu, nu vă temeţi!". Atunci, Petru îi răspunde: "Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!" Şi Isus îi spune: "Vino!" Petru coboară din barcă dar se umple de spaimă din cauza vântului şi a valurilor care încep să-l înghită. Atunci, Petru a strigat: înspăimântat "Doamne, salvează-mă!", iar Isus i-a întins mâna, l-a prins şi i-a zis: "Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?"
«Această relatare reprezintă un îndemn de a ne abandona cu încredere lui Dumnezeu în fiecare moment al vieţii noastre, în special în ceasul încercării şi al frământărilor» – a spus pontiful, sfătuindu-ne ca, atunci când simţim o îndoială puternică şi ne este frică, şi avem impresia că ne scufundăm, să nu ne fie ruşine să strigăm, ca Petru: "Doamne, salvează-mă!". (versetul 30).
«Este o rugăciune frumoasă!» – a evidenţiat pontiful, explicând frumuseţea gestului lui Isus care-i întinde imediat mâna lui Petru, ca unui vechi prieten. Mână întinsă a lui Isus este mâna puternică şi fidelă a Tatălui care nu ne abandonează niciodată, a Tatălui care doreşte întotdeauna doar binele nostru.
Sfântul Părinte ne spune să nu-l vedem pe Dumnezeu ca pe forţa dezlănţuită a unui uragan, a unui foc sau a unui cutremur, ci ca pe o adiere, ca acel "sunet de linişte adâncă" despre care vorbeşte prima lectură a liturgiei Duminicii, luată din Cartea întâi a Regilor, capitolul 19.
A avea credinţă – a reliefat papa Francisc – înseamnă să ne păstrăm inima îndreptată spre Dumnezeu în mijlocul furtunii, să avem inima întoarsă spre iubirea şi spre bunătatea Tatălui.
Isus – a continuat – a dorit să transmită această învăţătură lui Petru şi celorlalţi discipoli şi, de asemenea, nouă, celor de azi, ştiind că avem o credinţă slabă, iar parcursul nostru poate fi tulburat, blocat de forţe adverse.
Însă Isus – Domnul cel Înviat – care a trecut prin moarte, ne poate prinde de mână pentru a ne ridica din căderile noastre şi a ne ajuta să creştem în credinţă.
Amintind că barca în mijlocul furtunii este o imagine a Bisericii în fiecare epocă – fiind îndeajuns să ne gândim la persecuţiile lungi şi teribile din secolul trecut – papa Francisc a spus că – deşi poate exista tentaţia de a crede că Dumnezeu şi-a abandonat barca – tocmai în acele momente străluceşte cel mai mult mărturia credinţei, a iubirii şi a speranţei. Prezenţa lui Cristos cel Înviat dăruieşte harul de a da mărturie până la martiriu, sămânţă a noilor creştini şi rod al împăcării şi al păcii pentru întreaga lume.
Fie ca – prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria să Sfintei Maria – să fim ajutaţi să ne păstrăm credinţa şi iubirea frăţească atunci când întunericul şi furtunile vieţii ne subminează încrederea în Dumnezeu – a spus pontiful.
Primiţi acum binecuvântarea Sfântului Părinte de la finalul rugăciunii "Angelus", de duminică, 9 august a.c., din Piaţa Sfântul Petru.
