Isus Cristos a avut nevoie de Fecioara Maria, iar el este mult mai important decât noi. Isus a avut nevoie de sfânta Fecioară ca să-l formeze în sânul ei, să-l aducă pe lume, să-l hrănească la pieptul ei, să se îngrijească de el, să-l înveţe şi să-l educe ca oricare mamă pe fiul ei. Isus Cristos a avut nevoie de Fecioara Maria, iar protestanţii spun că nu aveţi nevoie de ea?
Apostolii au avut nevoie de sfânta Fecioara Maria, care îi însoţea şi-i mângâia, în adunările ţinute după moartea şi învierea lui Isus. Sfânta Scriptură spune că „[Apostolii], într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu Maria, Mama lui Isus” (Fap 1,14); evident, o cinsteau şi o consultau ca pe cea mai bună dintre mame.
Marii sfinţi au avut nevoie de sfânta Fecioară. E de ajuns să se citească biografia oricăruia dintre sfinţii sau sfintele care au avut o mare faimă în Biserică şi se va vedea că întotdeauna au căutat şi au obţinut sprijinul puternic al Mamei lui Dumnezeu. De exemplu, sfântul Bernard, cel mai faimos om din secolul al XII-lea, spunea: „Nu s-a auzit niciodată să fi fost părăsit cel ce a alergat sub ocrotirea Mamei lui Dumnezeu. De aceea, mă rog la ea cu credinţă şi încredere”. Sfântul Alfons, faimosul predicator din secolul al XVIII-lea, exclama: „Dumnezeu, pe cine vrea să-l facă sfânt, îl face cinstitor al Fecioarei Maria”.
Sfântul Ioan Bosco, cel mai mare educator modern, repeta: „Răspândeşte devoţiunea către Maria, Ajutorul creştinilor, şi vei vedea ce anume sunt minunile. În viaţa mea am experimentat acest lucru în fiecare zi”.
Sfântul Dominic Savio, primul elev declarat sfânt de către Biserica Catolică (a murit când avea aproape 15 ani), îi apăru, după moarte, sfântului Ioan Bosco şi-i spuse: „Ceea ce m-a consolat cel mai mult în ceasul morţii a fost prezenţa Mamei lui Dumnezeu. Sfătuiţi-i pe toţi să se roage mult sfintei Fecioare”.
Sfânta Tereza cea Mare (de Avila) şi sfânta Tereza cea Mică (de Lisieux) erau nişte „înnebunite de iubire către sfânta Fecioară”. Sfânta Brigitta, sfânta Rita, sfânta Maria Goretti etc., toate au crezut întotdeauna că, „aşa cum bătăile inimii sunt semne ale vieţii, tot astfel, a o invoca mereu pe preasfânta Fecioară este semn de mântuire”. Cine sunteţi dumneavoastră în comparaţie cu sfinţii? Dacă ei au avut nevoie de sfânta Fecioară, oare dumneavoastră nu aveţi nevoie de ea?