de Marta Petrosillo
„Legea neagră”: o modalitate de persecuţie ce riscă să devină şi mai eficientă. Aşa-numita „lege a blasfemiei” ar putea provoca mai multe victime dacă guvernul din Pakistan va accepta propunerea făcută de Curtea Federală de a extinde pedeapsa cu moartea pentru cei care profanează Coranul. Momentan codul penal pakistanez prevede pedeapsa capitală doar pentru cei care-l insultă pe Mohamed, în timp ce infracţiunile împotriva cărţii sfinte sunt pedepsite cu închisoarea pe viaţă.
Din 1986 până astăzi au fost înregistrate 1226 de cazuri de blasfemie în Pakistan, dintre care 162 au fost creştini, un număr considerabil dacă ţinem cont de faptul că sunt o religie minoritară - aproximativ 2 %. În ultimii ani, cazurile de creştini acuzaţi de blasfemie s-au triplat. În 2013 au fost 12 cazuri dintr-un total de 32.
Propunerea tribunalului islamic pakistanez a fost dezbătută zilele trecute la Roma, în cadrul unei mese rotunde organizată de creştinii pakistanezi din Italia, intitulată „Legea blasfemiei şi pedeapsa cu moartea în Pakistan: o condamnare pentru analfabeţi”. Organizatorii au evidenţiat că propunerea curţii federale expune la pedeapsa capitală aproximativ 95% din populaţia ţării. Mai puţin de 5 % dintre pakistanezi nu înţeleg limba arabă, de aceea oricine ar putea comite în mod involuntar un act de blasfemie.
Aşa-numita „lege neagră” pedepseşte orice persoană care ofensează Coranul, care deteriorează în totalitate sau parţial o copie a acestuia sau care îl utilizează pentru scopuri ilicite, neţinând cont de gradul de culpabilitate al vinovatului. Astfel, pot fi acuzaţi de blasfemie şi cei care calcă involuntar o pagină dintr-un ziar în care sunt reproduse versete din Coran, iar în Pakistan există numeroase ziare, reviste şi vederi ce reproduc versete din Coran. Analfabetismul din Pakistan, estimat la 43% din populaţie, dar nici necunoaşterea limbii arabe, nu constituie circumstanţe atenuante pentru cei acuzaţi de blasfemie. Şi mai absurd este că un analfabet poate să aducă acuze de blasfemie fără să aibă certitudinea că textul în arabă care a fost „profanat” este un fragment din textul sacru. Exemplele sunt numeroase, unei familii analfabete fiindu-i incendiată casa pentru „desconsiderarea” unui fragment sacru, scris pe un mesaj publicitar, pe care l-a lipit pe acoperişul băii.
Un alt caz pe care vi l-am prezentat deja este cel al Rimsha Masih: Rimsha Masih se juca, aşa cum o făcea în fiecare zi, pe strada din faţa casei ei, în satul Mehrabadi de lângă capitala pakistaneză Islamabad, când nişte vecini au acuzat-o de blasfemie şi că ar fi ars 10 pagini dintr-o carte islamică, Noorani Qaida, folosită pentru a învăţa primele noţiuni de arabă şi Coran. Era 16 august 2012, iar creştina de 14 ani, analfabetă şi cu retard mintal, nu avea cum să prevadă că în ziua următoare nenumăraţi extremişti islamici vor veni pentru a-i ataca familia şi întregul cartier creştin, 300 de familii fiind constrânse să fugă. A fost arestată şi închisă în şcoala de corecţie pentru minori Rawalpindi, riscând condamnarea la moarte pentru blasfemie. Pentru prima dată în istoria Pakistanului, deznodământul a fost însă diferit. În loc să fie ucisă înainte de a se termina procesul, Rimsha a fost judecată şi achitată de toate acuzele. Mai mult, acuzatorul său a fost condamnat pentru falsificarea probelor. Pe 15 ianuarie 2013, Curtea Supremă din Pakistan a recunoscut în mod definitiv nevinovăţia adolescentei, arătând tuturor cum legea asupra blasfemiei este folosită pentru a-i acuza pe creştini. Rimsha şi familia ei trăiesc acum în Canada, deoarece în Pakistan viaţa le-ar fi pusă în pericol.
Traducere: Andrei Hrişman
Sursa:www.lanuovabq.it
