(Duminica Predicii de pe munte)
Suntem în a treia duminică după Rusalii. În cea dintâi am celebrat toți sfinții și ne-am regăsit chemați împreună cu ei la sfințenie. În următoarea, am descoperit felul în care începe sfințenia: urmându-l cu încredere pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. Astăzi suntem chemați să trăim încrederea în Dumnezeu în viața noastră concretă, deoarece credința nu se exprimă doar în sufletul și în mintea noastră, ci în tot ceea ce zi de zi facem. Suntem datori să o mărturisim în gesturile aparent banale ale vieții nostre. Întrebarea lui Isus adresată apostolilor: “Voi cine ziceți că sunt Eu” ne interpelează și pe noi. În funcție de răspunsul nostru, existența poate fi una în care pe primul loc stau valorile acestei lumi, cu bogățiile și aparențele ei sau una în care valorile Împărăției Cerurilor sunt farul ce ghidează alegerile noastre, pe deplin încredințați că cel ce este Fiul lui Dumnezeu are în grijă întreaga noastră viață. Suntem chemați să ne alegem stăpânul, fiindcă nu putem sluji mai mulți. Suntem chemați să ne alegem Împărăția și nu putem sta cu picioarele în două bărci.
În fond trebuie să decidem cui încredințăm viața noastră: lui Dumnezeu sau acestei lumi. Isus numește stăpânul acestei lumi mamona, identificat de cele mai multe ori cu bogația. Etimologic ar însemna “lucrul în care îmi pun încrederea” sau “ceea ce îmi dă siguranță”. În felul acesta înțelegem mai bine unde stă adevărata problemă: mă încred în Dumnezeu sau în bogățiile pe care mi le pot procura pe acest pământ? Aleg să acumulez cât mai mult, considerând astfel că viața mea va fi mai în siguranță ori statura mea mai înaltă cu un cot sau îl aleg pe Dumnezeu ca apărătorul vieții mele, ce poate nu doar să mă ocrotească aici pe pământ, ci să-mi dăruiască viața veșnică?
Adevărata problemă nu e dacă avem sau nu bani, haine și hrană, ci dacă toate acestea sunt idolii în funcție de care facem alegerile vieții noastre, sacrificând orice alte principii sau le considerăm daruri ale Celui Prea Înalt ce își revarsă iubirea peste toate creaturile sale.
Dacă ne ocupăm de Împărăția Cerurilor, Dumnezeu se va preocupa de noi și în locul nostru.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 6,22-33.
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. De aceea zic vouă: nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
