A fost prezentat joi, 25 iunie a.c., la Roma, în cadrul unei conferinţe de presă, noul "Directoriu pentru cateheză", document redactat de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări. Legătura specială dintre evanghelizare şi cateheză este caracteristica principală a noului directoriu, în care se evidenţiază uniunea dintre prima vestire şi maturizarea credinţei, în lumina culturii întâlnirii. Această trăsătură – se explică în document – este cu atât mai necesară în faţa a două provocări pentru Biserică în epoca contemporană: cultura digitală şi globalizarea culturii. Succesor al documentelor de profil din 1971 şi din 1997, noul "Directoriu pentru cateheză", publicat într-un nou context cultural, marcat în mod ireversibil de mobilitatea umană, cu implicaţii asupra vieţii spirituale, a fost aprobat de papa Francisc la 23 martie 2020, în comemorarea liturgică a sfântului Turibiu de Mogrovejo care, în secolul al XVI-lea, a dat un puternic impuls evanghelizării şi catehezei.
În peste 300 de pagini, structurat în 3 părţi şi 12 capitole, textul aminteşte că fiecare persoană botezată este un discipol misionar şi că este nevoie urgentă de eforturi şi de responsabilitate pentru a găsi noi limbaje prin care să se comunice credinţa. Există trei principii de bază, după care putem acţiona: mărturia, deoarece "Biserica nu creşte prin prozelitism, ci prin atracţie"; milostivirea, cateheză autentică care face credibilă proclamarea credinţei şi dialogul liber şi gratuit, care nu obligă dar care, pornind de la iubire, contribuie la realizarea păcii. În acest fel – explică documentul – cateheza îi ajută pe creştini să dea un sens deplin existenţei lor.
Formarea catiheţilor
În prima parte, intitulată "Cateheza în misiunea evanghelizatoare a Bisericii", textul se concentrează în special pe formarea catiheţilor astfel încât să fie mărturisitori fideli ai credinţei; ei trebuie "să fie catiheţi înainte de a face cateheză" şi, prin urmare, trebuie să lucreze cu gratuitate, dăruire şi coerenţă, potrivit unei spiritualităţi misionare care să-i ţină departe de "efortul pastoral steril" şi de individualism. Profesorii, educatorii, dătătorii de mărturii, catiheţii trebuie să însoţească libertatea celorlalţi cu smerenie şi respect. În acelaşi timp, va fi necesară vigilenţa, cu determinare, astfel încât să fie garantată fiecărei persoane, în special minorilor şi persoanelor vulnerabile, protecţia absolută împotriva oricărei forme de abuz. De asemenea, catiheţii sunt îndemnaţi să adopte un "stil al comuniunii" şi să fie creativi în utilizarea instrumentelor şi a limbajelor.
Cateheza în viaţa persoanelor: importanţa familiei
În a doua parte a noului Directoriu pentru cateheză, intitulată "Procesul de cateheză", se evidenţiază, în mod clar, importanţa familiei, ce reprezintă un subiect activ de evanghelizare şi un spaţiu natural pentru a trăi credinţa într-un mod simplu şi spontan. De fapt, familia oferă o educaţie creştină "mai mult prin exemplu decât prin învăţare". În faţa situaţiilor neregulamentare şi a noilor scenarii familiale prezente în societatea contemporană, Biserica solicită însoţirea credinţei prin proximitate, ascultare şi înţelegere, astfel încât să fie redată tuturor încrederea şi speranţa.
"Cultura incluziunii" pentru persoanele cu dizabilităţi şi pentru migranţi
Incluziune, primire şi consideraţie sunt cuvintele cheie ale catehezei şi pentru persoanele cu handicap: mărturisitoare le adevărurilor esenţiale ale vieţii umane, acestea trebuie tratate ca pe un mare dar, în timp ce familiile lor merită "respect şi admiraţie". O altă categorie specială este cea a migranţilor care, departe de patrie, pot suferi o criză de credinţă: pentru ei, cateheza va trebui să se axeze pe ospitalitate, încredere şi solidaritate, astfel încât să fie susţinuţi în lupta împotriva prejudecăţilor şi a pericolelor grave ale căror victime ar putea fi, precum traficul de persoane.
Închisorile, "ţinut autentic al misiunii"
Documentul se referă apoi la închisori, considerate ca fiind un "ţinut autentic al misiunii": pentru deţinuţi, cateheza va fi vestirea mântuirii în Cristos şi ascultarea atentă care revelează chipul matern al Bisericii.
Totodată, este centrală opţiunea preferenţială pentru cei săraci: în acest context, cateheza va trebui să educe în spiritul sărăciei evanghelice, să promoveze cultura fraternităţii şi să favorizeze în credincioşi dispreţul faţă de situaţiile de mizerie şi nedreptate.
Parohiile, asociaţiile şi şcolile catolice
În partea a treia, dedicată "Catehezei în Bisericile particulare", se evidenţiază mai ales rolul parohiilor, definite ca "exemple de apostolat comunitar" şi capabile de o cateheză creatoare, "în ieşire" spre experienţele de viaţă ale persoanelor.
În ceea ce priveşte şcolile catolice, acestea sunt îndemnate să treacă de la şcoli-instituţii la şcoli-comunităţi de credinţă, cu un proiect educaţional bazat pe valorile Evangheliei. În acest context, un paragraf este dedicat predării religiei care – se subliniază – este distinctă însă este complementară catehezei. "Factorul religios este o dimensiune a existenţei şi nu trebuie trecut cu vederea", se spune în noul "Directoriu pentru cateheză", prin urmare "este dreptul părinţilor şi al elevilor" să beneficieze de o pregătire integrală, care să ţină cont şi de predarea religiei.
Pluralismul cultural şi pluralismul religios: raportul cu ebraismul şi islamul
Apoi, domenii speciale pentru cateheză sunt ecumenismul şi dialogul interreligios cu ebraismul şi islamul. În ceea ce priveşte primul punct, Directoriul subliniază cum cateheza ar trebui "să trezească dorinţa de unitate" între creştini, pentru a fi "un instrument credibil de evanghelizare".
În ceea ce priveşte ebraismul, se îndeamnă la un dialog care să combată antisemitismul şi să promoveze pacea şi justiţia, în timp ce, în privinţa fundamentalismului violent care poate fi constat uneori în islam, Biserica îndeamnă la evitarea generalizărilor superficiale şi la favorizarea cunoaşterii şi întâlnirii cu musulmanii.
În orice caz, într-un context de pluralism religios, cateheza trebuie "să aprofundeze şi să consolideze identitatea credincioşilor", promovând elanul misionar prin mărturie şi prin dialog "afabil şi cordial”.
Lumea digitală; lumini şi umbre
Succesiv, reflecţia noului "Directoriu pentru cateheză" se deplasează asupra culturii digitale care, astăzi, este percepută într-atât de mult ca fiind "naturală", încât a schimbat limbajul şi ierarhiile valorilor la scară globală.
Bogată în aspecte pozitive (de exemplu, îmbogăţeşte abilităţile cognitive şi favorizează informaţia independentă în vederea tutelării persoanelor celor mai vulnerabile), în acelaşi timp, lumea digitală are şi o "latură întunecată": poate aduce singurătate, manipulare, violenţă, cyberbulism, prejudecăţi, ură. Fără a uita de atitudinea aproape "fideistă" care poate fi avută, de exemplu, faţă de un motor de căutare. De aceea, în acest domeniu, cateheza va trebui să educe pentru a contrasta "cultura a ceea ce se dobândeşte instantaneu", lipsită de ierarhii de valori şi incapabilă să distingă adevărul şi calitatea.
Mai presus de toate, tinerii vor fi însoţiţi în căutarea unei libertăţi interioare care să-i ajute să se diferenţieze de "turma socială". "Provocarea evanghelizării implică acea aculturaţie în continentul digital", se spune în Directoriu, reiterându-se importanţa de a pune la dispoziţie spaţii de trăire a credinţei autentice, capabile să ofere chei interpretative pentru teme importante, precum afectivitatea, dreptatea şi pacea.
Ştiinţă şi credinţă: conflicte aparente; mărturia oamenilor de ştiinţă creştini
Documentul se concentrează, de asemenea, asupra ştiinţei şi tehnologiei. Reafirmând că sunt în slujba persoanei şi că ar trebui să fie orientate spre îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale familiei umane, Directoriul solicită o clarificare a conflictelor aparente dintre ştiinţă şi credinţă şi valorizarea mărturiei oamenilor de ştiinţă creştini, exemplu de armonie şi sinteză dintre credinţă şi ştiinţă.
Este, totodată, necesară o reflecţie separată în privinţa bioeticii, pornind de la premisa că "nu tot ceea ce este posibil din punct de vedere tehnic este permis din punct de vedere moral". Va fi necesar să se facă distincţia între intervenţiile terapeutice şi manipulări şi să se respingă eugenia şi discriminarea pe care o implică.
Cu privire la sintagma "identitate de gen", se reaminteşte că Biserica însoţeşte "întotdeauna şi în orice situaţie", fără a judeca, persoanele care trăiesc situaţii complexe şi uneori conflictuale. Cu toate acestea, "într-o perspectivă a credinţei, sexualitatea nu este doar un aspect fizic, ci o valoare încredinţată responsabilităţii persoanei", "un răspuns la chemarea iniţială a lui Dumnezeu". Prin urmare, în domeniul bioetic, catiheţii vor avea nevoie de o pregătire specifică, care porneşte de la principiul sacralităţii şi inviolabilităţii vieţii umane, care contrastează cultura morţii. În acest sens, noul "Directoriu pentru cateheză" condamnă pedeapsa cu moartea, definită drept "o măsură inumană, care umileşte demnitatea persoanei".
Convertirea ecologică şi angajarea socială
Printre celelalte aspecte abordate, documentul face trimitere şi la necesitatea unei "profunde convertiri ecologice", ce trebuie promovată printr-o cateheză atentă la protejarea Creaţiei, care să inspire totodată la o viaţă virtuoasă, departe de consumism.
De asemenea, documentul încurajează la un angajament social activ din partea catolicilor în favoarea binelui comun. În ceea ce priveşte domeniul muncii, se solicită evanghelizarea conform Doctrinei Sociale a Bisericii, cu o atenţie deosebită la apărarea drepturilor celor mai slabi.
Ultimele două capitole ale noului "Directoriu pentru cateheză" se concentrează asupra catehismelor locale, cu indicaţii privind obţinerea aprobării de la Scaunul Apostolic şi organismele aflate în slujba catehezei, printre care Sinodul Episcopilor şi Conferinţele Episcopale.
