În documentul „Pastores Gregis”, Sfântul Ioan Paul al II lea scrie că Episcopul devine părinte întrucât este fiu deplin al Bisericii. Prin această expresie sugestivă, aș dori să mă prezint ca fiu al Blajului, fiu al Bisericii Române Unită cu Roma.
Îmi amintesc că la vârsta de aprox. 8 ani, în satul meu natal, lângă Reghin, am auzit pentru prima dată despre taina Bisericii persecutate despre care atunci nu știam încă nimic. Atunci am înțeles de ce bunicii și părinții mei se roagă „cu Spirit”, de ce acei preoți bătrâni care ne vizitau au fost întemnițați, abia atunci am aflat și cine este acel Ioan Paul al II-lea îmbrăcat în alb, și a cărui poză era păstrată cu sfințenie în cartea de rugăciuni. Experimentam cu ochii minții acea istorie feroce, tristă, epifanică, dar plină de credință, de valori și de idealuri a Bisericii noastre. Fiindcă dragostea de Cristos este chemată să se exprime în pasiunea și în dragostea pentru Mireasa Lui, Biserica, și concret pentru acea Biserică particulară care ne-a născut la credință, scăldată în timpul persecuției în sânge de martiri. Motiv pentru care, în acest ceas solemn, mă îndrept cu gândul la înaintașii noștri de sfântă pomenire care au pășit cu toții în această Catedrală, și care se bucură acum de vederea Chipului celui Nemuritor al lui Dumnezeu.
În fața emoției și a fricii față de misiunea la care Biserica mă cheamă, sunt mângâiat de Cuvântul Domnului și de comuniunea în rugăciune cu care multe persoane mă însoțesc în aceste clipe. Voi merge să transmit oamenilor binecuvântarea Domnului. Fiindcă aceasta cred că este misiunea preotului și a episcopului: de a-i binecuvânta pe fiii și pe fiicele lui Dumnezeu.
Sunt încrezător si mă pun în mâinile milostive ale lui Dumnezeu și la dispoziția Preafericitului Părinte Lucian, Părinte și Cap al Arhieparhiei și al Bisericii noastre, căruia îi exprim recunoștința mea pentru purtarea de grijă pe care mi-a arătat-o dintotdeauna. Mulțumesc Domnului, Sfântului Părinte Papa Francisc, Episcopilor Bisericii noastre pentru încredere și susținere. Un gând special îl adresez Eminenței Sale Card. Leonardo Sandri, Prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale, și Excelenței Sale Miguel Maury Buendia, Nunțiu Apostolic în România și în Republica Moldova.
Gratitudinea mea se îndreaptă spre Episcopii co-consacratori, PSS Alexandru, Episcop Eparhial de Lugoj, și PSS Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore. Ar trebui în încheiere să mulțumesc foarte multor persoane care mi-au fost și îmi sunt alături, vrednicilor credincioși de la Paris și îndeosebi familiei mele. Doresc să Vă recomand pe toți binecuvântării lui Dumnezeu întreit, Tatăl Fiul Și Spiritul Sfânt.
Gândurile mele se îndreaptă către cler, către persoanele consacrate, către tineri și către credincioșii Arhieparhiei de Alba Iulia si Făgăraș, către preoții și către comunitățile noastre din diaspora care duc cu ei în lume bogăția credinței noastre, și cărora le cer de asemenea să se roage pentru mine.
Invoc ajutorul și ocrotirea Maicii Sfinte pe care simțirea noastră răsăriteană o pomenește la sfintele slujbe ca fiind model de ascultare și de rugăciune. Rugăciunea Maicii Preacurate este cea care întărește Biserica.
Ei, Maicii Celei Binecuvântate îmi încredințez viața și slujirea. AMIN
