IOAN MICU MOLDOVAN (Moldovănuț)
Teolog, istoric, filolog, pedagog, folclorist
Ioan Micu Moldovan este una dintre figurile legendare de dascăli ai Blajului, evocat cu respect adeseori de urmași pentru importanta lui contribuție la dezvoltarea învățământului românesc din Transilvania sfârșitului de secol XIX și începutul celui următor.
S-a născut în ziua de 13 iunie 1833 în satul Varfalău (azi Moldovenești) în familia de țăranilor români Dochia Domițiana și Vasile Moldovan. A urmat studii gimnaziale la Blaj și teologice la Peste, Viena și Blaj. În perioada studiilor blăjene l-a avut profesor pe Timotei Cipariu, al cărui colaborator a fost apoi timp de mai mulți ani.
Între 1857-1858 este profesor la Seminarul teologic din Blaj, iar din anul următor, timp de aproape douăzeci de ani, predă istorie, geografie, română, latină și filozofie la Gimnaziul Superior din Blaj, a cărui conducere o preia după retragerea mentorului său, Timotei Cipariu. Pe lângă funcțiile deținute în instituțiile școlare blăjene, Ion Micu Moldovan a deținut mari demnități și în Biserică, ajungând chiar să fie candidat de mitropolit, canonic și vicar general.
A colaborat la Arhivului pentru istorie și filologie (prima revistă de specialitate din cultura română) și la Transilvania unde a publicat studii și documente referitoare la istoria Bisericii din Transilvania, pe care apoi le-a scos și în volume: „Acte sinodale ale bisericii române din Alba Iulia și Făgăraș”, „Spicuire în istoria bisericească a românilor”.
Cărturarul blăjean s-a evidențiat și ca autor de manule și dicționare destinate elevilor din școlile Blajului și nu numai. Două din aceste manuale, „Istoria Ardealului (pentru școale poporale), Blaj, ed. I-a,1866, ed. a II-a, 1875 și Geografia Ardealului (pentru școale poporale), Blaj, 1870, s-au bucurat de o foarte bună primire. Referindu-se la manualul de Istoria Ardealului , un alt cărturar vestit al Blajului, profesorul Ștefan Manciulea, spunea: „ (...) de la început și până la sfârșit este străbătut de o adâncă și sinceră iubire față de neamul românesc. Autorul fără să facă șovinism mărturisește atâtea adevăruri privitoare la trecutul nostru trăit de veacuri pe plaiurile Ardealului, răsturnând – fără să pomenească nume – teorii alcătuite de dușmanii noștri, prin cari aceștia încercau să ne prezinte plini de păcate și de viții organice, și aduși în Transilvania târziu, în Evul Mediu, dinspre țările din sudul Peninsulei Balcanice”.
În paralel cu activitatea în școală, Ion Micu Moldovan a desfășurat și o susținută activitate pe plan politic și cultural puse în slujba emancipării românilor transilvănenei. S-a numărat printre fondatorii Partidului Național Român din Transilvania, a fost membru fondator și președinte apoi (1894-1901) a Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) și, nu în ultimul rând a fost unul dintre inițiatorii și autorii Pronunciamentului de la Blaj.(1868), document politic prin care se lua atitudine împotriva alipirii Transilvaniei la Ungaria. Pe aceeași linie a apărării drepturilor românilor din Transilvania se înscrie redactarea împreună cu Canonicul Augustin Bunea a unui memoriu-protest împotriva legii Apponyi, lege care prevedea introducerea limbii maghiare în școlile românești. Și în revista Foaia scolastică, apărută tot prin grija sa, Ioan Micu Moldovan publică un articol intitulat Limba maghiară în școala poporală, în care de asemenea se pronunță ferm pentru folosirea limbii române în școlile din Transilvania frecventate de elevi români. Urmare a demersurilor sale pe această linie, autoritățile dinamitează două dintre monumentele simbol ale românismului ardelean de la Blaj: Piatra Libertății și Crucea lui Iancu, a căror restaurare ulterioară a fost făcută prin grija lui Ioan Micu Moldovan.
La îndemnul său, elevii gimnaziului din Blaj au alcătuit o valoroasă colecție de folclor în care au fost adunate 3670 de doine, strigături și cântece, 115 balade, 44 de basme, snoave, legende, numeroase colinde, bocete, ghicitori, aceasta fiind una din cele mai voluminoase și valoroase culegeri de folclor din Transilvania. Parțial, aceste creații populare aua părut în 1855 sub titlul Doine și strigături din Ardeal prin grija filologului cehJan Urban Jarnik și a lui Andrei Bârseanu.
Ca recunoaștere a meritelor sale, în anul 1871 a fost ales membru corespondent al Academiei, iar în anul 1894, membru titular. Între 1905-1907 a fost Președinte al Secțiunii istorice a Academiei Române.
A trecut la cele veșnice în ziua de 7 septembrie 1915. Este înmormântat în Cimitirul „Grecilor” din Blaj.
Ion MOLDOVAN
