Cu o nouă reflecție despre importanța dialogului dintre om și Dumnezeu, papa Francisc a continuat la audiența generală de miercuri, 10 iunie a.c., seria catehezelor dedicată rugăciunii și a vorbit despre ”Rugăciunea lui Iacob”.
Este vorba de exemplul patriarhului biblic Iacob, din viața căruia s-a citit un fragment revelator prezentat în Cartea Genezei: «Iacob a rămas singur şi un om s-a luptat cu el până la ivirea zorilor. (...) El i-a zis: „Lasă-mă să plec, că s-au ivit zorile!”. [Iacob] i-a răspuns: „Nu te voi lăsa să pleci dacă nu mă vei binecuvânta”. [Acela] l-a întrebat: „Care este numele tău?”. El a zis: „Iacób”. I-a zis: „Nu vei mai fi chemat cu numele „Iacob”, ci cu „Israel”, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai biruit”. Iacob l-a întrebat şi a zis: „Spune-mi, te rog, numele tău!”. El i-a răspuns: „De ce întrebi tu de numele meu?”. Şi l-a binecuvântat acolo» (Geneză 32, 25-30).
În urma relațiilor deteriorare cu fratele său Esau, Iacob, care plecase să trăiască în altă parte, simte dorul de casă și se pornește la drum. La ultima etapă a călătoriei ajunge la râul Iaboc și, după ce i-a făcut pe toți – oameni și animale - să treacă apele râului, el rămâne singur pe malul străin. Când se lasă întunericul, un necunoscut se apropie și începe să lupte cu el. Catehismul explică: ”Tradiția spirituală a Bisericii a văzut în această povestire simbolul rugăciunii ca luptă a credinței și victorie a statorniciei” (C.B.C., 2573). Atunci, necunoscutul îi atinge încheietura coapsei, îi schimbă numele - care din Iacob devine Israel - și îl binecuvântează. Iacob a înțeles atunci că l-a întâlnit pe Dumnezeu ”față către față” (vv. 30-31).
”A lupta cu Dumnezeu”, a remarcat papa la cateheză, ”este o metaforă a rugăciunii”. În alte situații, Iacob se dovedise capabil să intre în dialog cu Dumnezeu și să-i simtă prezența prietenoasă și apropiată, dar din întunericul acelei nopți, după lupta care se prelungește și care îl face să ajungă aproape de epuizare, puternicul și vicleanul patriarh biblic iese cu totul schimbat.
Papa Francisc: «De această dată, Iacob nu are altceva să-i prezinte lui Dumnezeu decât fragilitatea și neputința sa, chiar și păcatele sale. Acest Iacob primește de la Dumnezeu binecuvântarea, cu care intră șchiopătând în țara promisă: vulnerabil și vulnerat, dar cu inima nouă».
Înainte de acel moment, a continuat papa Francisc, Iacob se simțea sigur pe sine, își punea încrederea în viclenia sa. ”Era un om impenetrabil la har, refractar la milostivire; nu cunoștea ce este milostivirea. Aici poruncesc eu, comand eu! Nu credea că are nevoie de milostivire. Dar Dumnezeu a salvat ceea ce era pierdut. L-a făcut să înțeleagă că era limitat, că era păcătos, că avea nevoie de milostivire. Și l-a salvat”.
Papa Francisc: «Noi toți avem o întâlnire în noapte cu Dumnezeu, în noaptea vieții noastre, în multele nopți ale vieții noastre. Momentele întunecoase, momentele de păcat, momentele de dezorientare. Acolo este o întâlnire cu Dumnezeu, întotdeauna. El ne va lua prin surprindere în momentul în care nu ne așteptăm, în care ajungem să rămânem cu adevărat singuri. În aceeași noapte, luptând împotriva necunoscutului, vom deveni conștienți că suntem doar sărmani oameni – îmi permit să spun ”săraci” – dar, chiar atunci, în momentul în care ne simțim ”săraci”, nu va trebui să ne temem: pentru că în acel moment Dumnezeu ne va da un nume nou, care conține sensul întregii noastre vieți; ne va schimba inima și ne va da binecuvântarea rezervată celui care s-a lăsat schimbat de El. Este o frumoasă invitație la a ne lăsa schimbați de Dumnezeu. El știe cum să o facă pentru că ne cunoaște pe fiecare dintre noi. ”Doamne, Tu mă cunoști”: poate să spună aceste cuvinte fiecare dintre noi. ”Doamne, Tu mă cunoști. Schimbă-mă!”».
La finalul catehezei, Sfântul Părinte a menționat apropierea unei îndrăgite sărbători euharistice:
Papa Francisc: «Mâine (joi, 11 iunie a.c. – n.r.) este solemnitatea Corpus Domini, Trupul și Sângele lui Cristos. Anul acesta nu este posibil să celebrăm Euharistia prin manifestări publice, cu toate acestea, putem realiza o ”viață euharistică”. Hostia consacrată cuprinde persoana lui Cristos: suntem chemați să o căutăm în fața tabernacolului în biserică, dar și în acel tabernacol care sunt cei din urmă, bolnavii, persoanele singure și sărace. Isus însuși spune acest lucru».
În fine, papa a făcut un apel la combaterea exploatării prin muncă a minorilor. ”Vinerea viitoare, 12 iunie, se marchează Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a minorilor, un fenomen care îi lipsește pe băieți și fetițe de copilăria lor și care pune în pericol dezvoltarea lor integrală. În actuala situație de urgență sanitară, în diferite țări, mulți copii și adolescenți sunt constrânși la munci nepotrivite cu vârsta lor, pentru a ajuta propriile familii aflate în condiții de sărăcie extremă. În nu puține cazuri, este vorba de forme de sclavie și de privare de libertate, cu suferințele fizice și psihologice care decurg de aici. Noi toți suntem responsabili de acest lucru. Fac apel la instituții pentru ca să pună în practică orice efort pentru ocrotirea minorilor, acoperind lacunele economice și sociale care stau la baza dinamicii distorsionate în care, din nefericire, sunt implicați. Copiii sunt viitorul familiei umane: nouă, tuturor, ne revine îndatorirea de a le favoriza creșterea, sănătatea și seninătatea!”.
La nelipsitul salut adresat celor în vârstă, tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, papa i-a îndemnat pe toți ”să găsească în Euharistie energiile necesare pentru a trăi cu tărie creștină momentele dificile”.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru și cu binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
