A fost prezentată presei duminică, 24 mai 2020, cartea ”Diferiți și uniți. Com-unic, deci sunt”, în care este publicat un text inedit al papei Francisc, intitulat ”Cu privirea lui Isus”. Cartea este prefațată de arhiepiscopul de Canterbury, reverendul Justin Welby, primatul Comuniunii anglicane și apare în coloana ”Schimbul de daruri” a editurii LEV. Fără o privire iubitoare, cum este întocmai privirea lui Isus, papa spune că dialogul dintre persoane se reduce cu ușurință la un duel dialectic. Dar în acest fel se pierde chiar sensul existenței.
”Credința creștină se întemeiază pe această simplă afirmație: Isus este de natură dumnezeiască și Dumnezeu este iubire. Acest fundament determină o serie de consecințe și schimbă întregul fel de a sta în lume al creștinului. Fără privirea de iubire, comunicarea umană, dialogul dintre persoane poate să devină cu ușurință doar un duel dialectic; acea privire, în schimb, revelează că este în joc o altă chestiune, amețitoare, care nu are în centru meritul discuției, ci mult mai mult, sensul însuși al existenței, al existenței mele și al interlocutorului meu”. Este un fragment din textul inedit, intitulat ”Cu privirea lui Isus”, scris de papa Francisc pentru cartea ”Diferiți și uniți. Com-unic, deci sunt”.
Cartea, prefațată de arhiepiscopul Justin Welby, primatul Comuniunii anglicane, a fost prezentată de editura LEV (Libreria Editrice Vaticana) și Departamentul pentru comunicare duminică, 24 mai 2020, când Biserica catolică marchează cea de-a 54-a Zi mondială a comunicațiilor sociale.
În textul inedit, papa Francisc pune accentul pe privirea de iubire cu care Isus îi întâmpină pe interlocutorii săi în dialogurile prezentate de evangheliști. Sfântul Părinte își începe reflecția cu dialogul pe care Isus îl are cu tânărul care avea multe bogății (Marcu 10, 17-27). ”Privindu-l”, notează evanghelistul, ”Isus l-a îndrăgit și i-a spus: Un lucru îți lipsește: mergi, vinde ceea ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer, apoi vino și urmează-mă” (v. 21). Episodul este relatat de toate evangheliile sinoptice, dar papa notează: ”Un detaliu mi se pare a fi decisiv. Un aspect particular care spune mult despre stilul lui Isus, un stil care este ”esență”, ”substanță” și ne indică o cale prin care să trăim ca adevărați oameni în lume. A fi oameni înseamnă a comunica, a intra în contact cu lumea și cu ceilalți și a construi relații. În timp ce își vorbesc, Isus nu se gândește numai la ceea ce vrea să-i spună interlocutorului său, dar se gândește la acesta, la cel pe care îl are în fața sa, mai mult, mai înainte de a se gândi, îl privește, îl fixează, cu iubire. Isus a arătat acest stil nu doar cu tânărul bogat, ci cu toate persoanele pe care le-a întâlnit. În cele din urmă, Evanghelia este (și) povestirea multor întâlniri ale lui Isus de-a lungul drumului său pe căile Palestinei”.
Arătând mai departe importanța gestului de a-și fixa ochii asupra unei realități, de a se opri insistent cu privirea, papa a făcut referință la călătoriile sale în Asia pentru a evidenția necesitatea ca Occidentul să recupereze din Orient sensul ”poeziei”, înțelegând prin acest cuvânt chiar sensul contemplației. ”Fără acel mai mult al poeziei, fără acest dar, fără gratuitate, nu se poate naște o adevărată întâlnire, nici o comunicare tipic umană. Oamenii comunică nu doar pentru a-și schimba informații, dar pentru că încearcă să construiască o comuniune. Cuvintele trebuie să fie, așadar, ca adevărate punți făcute pentru a apropia poziții diverse, pentru a crea un teren comun, un loc de întâlnire, de dialog și de creștere”.
”Fie ca privirea lui Dumnezeu”, scrie papa la finalul textului său inedit, ”să se așeze mereu asupra vieții noastre, iar noi, la rândul nostru, intrând în relație și comunicând cu ceilalți oameni, să avem aceeași privire a lui Isus care ne fixează cu ochii iubirii gratuite și generoase până la deplina dăruire de sine”.
Volumul ”Diferiți și uniți. Com-unic, deci sunt” apare în coloana ”Schimbul de daruri” în contextul unei importante aniversări ecumenice: 25 de ani de la enciclica Sfântului Ioan Paul al II-lea ”Ut unum sint” (25 mai 1995).
