"O rugăciune pentru fraţii noştri chinezi care suferă de această boală aşa de dură. Să găsească drumul vindecării cât mai curând posibil": este 12 februarie - practic cu o lună înainte ca OMS să proclame starea de pandemie de Covid-19 - când papa Francisc, la sfârşitul audienţei generale, îşi însuşeşte angoasa şi suferinţa populaţiilor implicate de primele focare de infecţie, pe atunci aparent mărginit în îndepărtate regiune asiatică. După două săptămâni, la 26 februarie, la sfârşitul întâlnirii săptămânale de miercuri cu credincioşii din toată lumea, pontiful exprimă "din nou apropriere de bolnavii de coronavirsus şi de lucrătorii sanitari care îi îngrijesc, precum şi de autorităţile civile şi de toţi cei care se angajează pentru a-i asista pe pacienţi".
În zilele următoare, cu precipitarea situaţiei mai ales în Italia, în mod inevitabil şi agenda papei este modificată de măsurile anti-infecţie. Angelus de duminică, 8 martie, se ţine în Biblioteca din Palatul Apostolic, nu de la fereastra, şi este transmisă în transmisiune directă streaming pe ecranele din piaţa "Sfântul Petru". "Este un pic stranie această rugăciune a Angelus de astăzi, cu papa «pus în colivie» în bibliotecă, dar eu vă văd, vă sunt aproape", începe Francisc la întâlnirea de la miezul zilei în a doua duminică din Postul Mare; pentru a se întoarce după aceea la sfârşitul rugăciunii, declarându-se "aproape de persoanele care suferă datorită actualei epidemii". Şi modalitatea de transmitere în streaming este aleasă şi pentru Liturghia de dimineaţă de la Casa "Sfânta Marta", fără credincioşi. De atunci, zilnic, inclusiv în duminici, episcopul de Roma oferă celebrarea pentru o categorie specială de persoane victime ale bolii sau angajate s-o contrasteze. Bolnavi, medici, infirmieri, farmacişti, voluntari, pompieri, forţe de ordine, jurnalişti: în fiecare zi o intenţie - de acum circa şaizeci - până la cea de astăzi, pentru cel care a pierdut locul de muncă sau lucrează la negru. Şi aşa se întâmplă în unicele două întâlniri "obişnuite" rămase săptămânal: recitarea duminicală a Angelus (şi apoi a Regina Caeli) şi audienţele generale de miercuri. Mereu un gând, o rugăciune.
Marţi, 10 martie, episcopul de Roma se adresează cu un video-mesaj diecezei sale, cu ocazia Liturghiei, fără credincioşi, celebrată de cardinalul vicar Angelo De Donatis la sanctuarul roman "Madonna del Divino Amore" pentru Ziua de rugăciune şi de post.
Este semnificativă Angelus din 15 martie, în care Francisc exprimă propria îngrijorare faţă de regiunea italiană cea mai lovită, Lombardia, unde însă episcopii şi preoţii nu capitulează: "Aş vrea să mulţumesc - spune el - şi tuturor preoţilor, creativităţii preoţilor. Atâtea ştiri îmi sosesc din Lombardia cu privire la această creativitate... Preoţi care gândesc mii de moduri de a fi aproape de popor, pentru ca poporul să nu se simtă abandonat...; care au înţeles bine că în timpuri de pandemie nu trebuie să fie «părintele Abbondio»". Şi după ce a recitat rugăciunea mariană se întoarce asupra temei, recomandând împărtăşania spirituală: "Suntem invitaţi să redescoperim şi să aprofundăm valoarea comuniunii care uneşte pe toţi membrii Bisericii. Uniţi cu Cristos nu suntem niciodată singuri, ci formăm un unic trup, al cărui cap este el. Este o unire care se alimentează cu rugăciunea, precum şi cu împărtăşirea spirituală cu Euharistia, o practică foarte recomandată când nu este posibil să se primească sacramentul". După aceea, după-amiază merge pe neaşteptate în două locuri simbolice din Roma: bazilica "Santa Maria Maggiore" şi biserica "San Marcello al Corso" - unde este păstrat crucifixul miraculos care a salvat oraşul de ciumă - pentru a invoca sfârşitul pandemiei.
Joi, 19 martie, papa se uneşte cu rozariul de seară al episcopilor italieni pentru ţară. Şi într-un video-mesaj explică: "În această situaţie inedită, în care totul pare să şovăie, să ne ajutăm pentru a rămâne trainici în ceea ce contează cu adevărat. Este o indicaţie de drum pe care o regăsesc în multe scrisori ale păstorilor voştri care, împărtăşind un moment aşa de dramatic, încearcă să susţină cu cuvântul lor speranţa voastră şi credinţa voastră". În aceeaşi zi, Penitenţiaria Apostolică, ex auctoritate Summi Pontificis, acordă o serie de indulgenţe legate de perioada specială de urgenţă.
Şi dacă duminică, 22 martie, papa relansează ceea ce pare un adevărat slogan programatic - "La pandemia virusului vrem să răspundem cu universalitatea rugăciunii, a compătimirii, a duioşiei" - miercuri, 25 martie, la amiază, sărbătoarea Bunei-Vestiri, Francisc îi invită pe conducătorii Bisericilor şi ai altor confesiuni creştine să fie uniţi cu el în recitarea unui Tatăl Nostru ecumenic.
În seara de vineri, 27 martie, într-o piaţă "Sfântul Petru" goală şi udată de ploaie, papa Bergoglio scrie una din paginile cele mai frumoase ale pontificatului său. Momentul de rugăciune pe platoul bazilicii se împarte între ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, rugăciune şi adorarea Preasfântului Sacrament, cu care la sfârşit împarte binecuvântarea Urbi et orbi, la care este anexată posibilitatea de a primi indulgenţa plenară. Şi cuvintele din omilie sunt dintre acelea destinate să rămână în istorie: "De mai multe săptămâni - rosteşte printre altele Francisc într-unul din pasajele cele mai emoţionante - pare că a coborât seara. Întuneric dens s-a aşternut asupra pieţelor, străzilor şi oraşelor noastre; a pus stăpânire pe vieţile noastre umplând totul cu o tăcere asurzitoare şi cu un gol dezolant, care paralizează orice lucru la trecerea sa: se simte în aer, se observă în gesturi, o spun privirile. Ajuns să fim înfricoşaţi şi dezorientaţi. Ca discipolii din evanghelie am fost cuprinşi pe nepregătite de o furtună neaşteptată şi furioasă".
La 29 martie, pontiful aderă la apelul secretarului general al Naţiunilor Unite "pentru o «încetare a focului globală şi imediată în toate colţurile pământului», amintind de urgenţa actuală datorită lui Covid-19, care nu are graniţe". după aceea aminteşte "toate persoanele care îndură vulnerabilitatea de a fi constrânşi să trăiască în grup: case de odihnă, cazărmi". Şi îndeosebi face referinţă la deţinuţi, menţionând "o notă oficială a Comisiei Drepturilor Umane care vorbeşte despre problema închisorilor supraaglomerate".
La 3 aprilie, apropiindu-se Săptămâna Sfântă, papa trimite un video-mesaj în semn de apropiere faţă de familiile italiene şi cele din lume: "Celebrăm într-adevăr în mod neobişnuit Săptămâna Sfântă, care manifestă şi rezumă mesajul evangheliei, cel al iubirii lui Dumnezeu fără limite. Şi în tăcerea din oraşele noastre, va răsuna evanghelia de Paşte... Este speranţa unui timp mai bun, în care să fim noi mai buni, în sfârşit eliberaţi de rău şi de această pandemie". Toate riturile, actualizate şi adaptate noului context, se ţin în Vatican: în Joia Sfântă Liturghia crismei nu este celebrată, spre deosebire de cea "în Cina Domnului", care se desfăşoară însă fără tradiţionala spălare a picioarelor; Via Crucis de vineri - cu meditaţiile scrise de deţinuţi din Padova - nu se ţine la Colosseum; în veghea din Sâmbăta Sfântă nu sunt botezuri şi binecuvântarea Urbi et orbi din ziua de Paşte este împărţită într-o piaţă fără mulţime. Însă papa continuă să înalţe sus propria invocaţie de fiecare dată când are ocazie. Şi în duminica următoare, la 19 aprilie, iese din Vatican pentru a celebra liturgia Milostivirii Divine - în sărbătoarea instituită cu douăzeci de ani înainte de Ioan Paul al II-lea - în biserica din apropiere "Santo Spirito in Sassia". "Milostivirea - spune el la omilie - nu părăseşte pe cel care rămâne în urmă. Or, în timp ce ne gândim la o refacere lentă şi obositoare din pandemie, se strecoară tocmai acest pericol: a uita pe cel care a rămas în urmă. Riscul este ca să ne lovească un virus şi mai rău, cel al egoismului indiferent... Însă această pandemie ne aminteşte că nu există diferenţe şi graniţe între cei care suferă. Toţi suntem fragili, toţi suntem egali".
Pe la sfârşitul lui aprilie o nouă iniţiativă: o scrisoare pentru a invita să se dedice "luna mai, în care poporul lui Dumnezeu exprimă cu intensitate deosebită iubirea sa şi evlavia sa faţă de Fecioara Maria", rugăciunii "Rozariului în casă, în familie. O dimensiune, cea familială, pe care restricţiile pandemiei ne-au «constrâns» să o valorizăm, şi din punct de vedere spiritual", explică el.
În sfârşit, şi suntem la zilele mai recente, duminică, 3 mai, Francisc îndeamnă comunitatea internaţională "să se pună împreună capacităţile ştiinţifice, în mod transparent şi dezinteresat, pentru a găsi vaccinuri şi tratamente şi a garanta accesul universal la tehnologiile esenţiale care să permită fiecărei persoane infectate, în orice parte a lumii, să primească îngrijirile sanitare necesare". Şi "pentru că rugăciunea este o valoare universală", primeşte şi relansează "propunerea Înaltului Comitet pentru Fraternitatea Umană pentru ca la 14 mai credincioşii din toate religiile să se unească spiritual într-o zi de rugăciune şi post şi fapte de caritate, pentru a-l implora pe Dumnezeu să ajute omenirea ca să depăşească pandemia".
(După L'Osservatore Romano, 12 mai 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
