Chimist, cu contribuții importante în testarea și proiectarea proceselor din industria petrolului, Gheorghe Claudiu Suciu s-a născut la Blaj, în data de 6 mai 1905, în familia preotului greco-catolic Vasile Suciu, prefectul Tipografiei Arhidiecezane, fiind unul dintre frații viitorului Episcop Ioan Suciu.
Studiile secundare și cele liceale le-a urmat la Blaj, Beiuș și Sibiu, după care a studiat chimia la Roma și la Cluj. Între 1930-1931 a urmat un curs de specializare în domeniul ingineriei petrolului la Standard Oil Development Compagny din New Jersy (SUA), iar între 1936-1939 un curs prin corespondență asupra lubrefianților. În 1932 a obținut titlul de doctor în științe chimice cu teza „Noi combinațiuni complexe cu aplicări analitice”.
Paralel cu activitatea profesională în domeniul petrolului (la Rafinăria Teleajen, Rafinăria Onești, unde a lucrat în domeniul cercetării) Gheorghe Claudiu Suciu a desfășurat și o prodigioasă activitate didactică, fiind conferențiar, apoi profesor la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București, iar din 1976 profesor consultant la Institutul de Petrol și Gaze din Ploiești.
Activitatea în domeniul industriei petrolului a lui Gheorghe Claudiu Suciu s-a materializat în numeroase cercetări în domeniul proceselor chimice și de transfer de masă cu aplicații în prelucrarea țițeiului, în numeroase lucrări de laborator, în brevetarea, printre altele, în România, dar și în Franța, India, Marea Britanie, a unor cuptoare tubulare de tip nou utilizate în industria petrolieră. Rezultatele muncii sale de cercetare se regăsesc în câteva lucrări științifice în domeniu, dintre care amintim: „Elemente de inginerie chimică” (1946), „Aspecte ale fluidizării” (1958), „Ingineria prelucrării hidrocarburilor” (2 vol. 1973-1974).
Ca recunoaștere a meritelor sale în domeniul industriei petrolului, Gheorghe Claudiu Suciu a primit titlul de Membru corespondent al Academiei (1963) și Membru titular al aceleiași instituții (1990). A fost de asemenea Laureat al Premiului de Stat (1964).
A trecut la cele veșnice în ziua de 12 decembrie 1990.
Ion Moldovan
