Istoric și publicist român din Transilvania, George Bariț este una dintre personalitățile de seamă ale Bisericii noastre din secolul XIX. Fiu al preotului greco-catolic Ioan Pop Bariț și al Anei Rafila, George Bariț s-a născut în 4 iunie 1812 la Jucu de Jos, fostul Comitat Cluj. După școala primară, pe care a urmat-o la o școală unitariană din Trascău, se înscrie la Gimnaziul din Blaj, apoi la Liceul Piariștilor din Cluj. Între 1831-1835 a urmat cursurile Academiei Teologice din Blaj. Pregătit inițial să urmeze o carieră ecleziastică, George Bariț hotărăște în cele din urmă să se dedice unei cariere didactice.
La Brașov, unde era profesor la Liceul Comercial Românesc, Bariț înființează în 1838 „Gazeta de Transilvania”, primul ziar românesc din Principatul Transilvaniei, publicație care s-a bucurat de o relativ largă răspândire și în celelalte două provincii românești, Țara Românească și Moldova. În același an înființează și „Foaia Literară”, devenită ulterior „Foaie pentru minte inimă și literatură”. Aceste două publicații i-au asigurat cărturarului transilvănean o notorietate justificată și, în acelașii timp, i-au deschis calea spre o rodnică activitate în domeniul politicii culturale.
Numele lui George Bariț se leagă și de un eveniment care au marcat profund Transilvania primei jumătăți a secolului XIX. Este vorba de Revoluția de la 1848. Pe Câmpul Libertății de la Blaj, Bariț a fost una dintre personalitățile importante ale epocii care s-au implicat în lupta de emancipare socială și națională a românolor transilvăneni. Și tot Bariț este unul dintre cei care au înființat în 1861 Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) și a Societatea Literară Română (precursoarea Academiei Române, al cărei președinte a devenit în anul 1893).
Ca membru activ în viața politică, George Bariț a militat în Dieta de la Sibiu și Parlamentul de la Viena pentru drepturile românilor și a susținut afirmarea individualității românești în Transilvania.
Dintre numerosele sale scrieri istorice amintim: „Disertație despre școli” (Blaj, 1835), „Cuvântare scolastică” (1836), „Părți alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă”( 3 volume, 1889-1891), „Despre istoria mai nouăși mai ales despre istoriaanilor 1848-1849” (1870), „Despre rezbelul civil transilvan din anii1437-1438” (1873), „Istoria regimentului II românescu transilvanu” (1874).
Preocupările sale lingvistice s-au materializat și prin publicarea unor lucrări de specialitate: Deutsch-Rumänisches Wörtebuch – Dicționariu român german (1854) și Dicționariu românesc unguresc, Magyar-román szótar (1869).
În domeniul literaturii a scrispiese de teatru (Două drame de familie), povestiri și a făcut traduceri.
A trecut la cele veșnice în 2 mai 1893.
Ion M.
