Potrivit Sinaxarului, în această Sfântă zi se prăznuiesc Sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, mai ales crucea și moartea. De asemenea, se mai face și pomenirea tâlharului recunoscător care a fost răstignit alături de Isus.
Liturgia zilei pune accent pe solitudinea lui Isus. Din lecturile Vecerniei se poate observa că Domnul își înclină capul atunci când moare. Acest lucru înseamnă un „Da”, spus Tatălui.
Ajunul este unul dintre elementele caracteristice acestei zile. Acesta exprimă doliul Bisericii pentru absența Mirelui, care a fost luat (Mt 9, 15).
Utrenia Sâmbetei Mari (Prohodul Domnului) este anticipată în seara de Vineri.
În Vinerea Mare, Isus Cristos a suferit pe nedrept și a acceptat suferința, iertând; pironit și răstignit pe cruce a biruit moartea.
„Dacă suferim împreună cu Isus, vom şi domni împreună cu El" (Rom 8,17); dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El, iar dacă răbdăm împreună cu El, vom şi împărăţi împreună cu El" (2 Tim 2,11).
Liviu Ursu