Joi, 9 aprilie 2020 – Joia Sfântă în calendarul roman sau latin – papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie a Cinei Domnului în bazilica Sfântul Petru. Celebrarea euharistică nu s-a desfășurat la Altarul Mărturisirii, ci la Altarul Catedrei, unde au avut voie să participe doar câțiva prelați și credincioși. Restricțiile impuse de pandemia de Covid-19 au lăsat o urmă de neșters asupra riturilor pascale din Cetatea Vaticanului.
”Nu pot să închei această Liturghie fără să-i amintesc pe preoți, pe preoții care își jertfesc viața pentru Domnul, de la cei care au murit slujindu-i pe bolnavii din spitale, la cei de departe, parohi de țară sau în cătunele din munți; pe preoții calomniați care nu pot ieși în lume cu haina preoțească fără fi insultați pe stradă; pe preoții care, cu o inimă mare și generoasă, dau iertarea sacramentală fraților păcătoși, conștienți că sunt păcătoși la rândul lor”. Cu un omagiu mișcător adus preoților care trăiesc slujirea vocației, papa Francisc a prezidat în seara Joii Sfinte, 9 aprilie a.c., Sfânta Liturghie a Cinei Domnului în bazilica San Pietro.
Contextul restricțiilor impuse de pandemia actuală a făcut imposibilă participarea poporului și a preoților, papa Francisc fiind însoțit la Altarul Catedrei de un grup restrâns de prelați și de cantori. Aceleași restricții l-au făcut pe papa Francisc să renunțe la o uzanță deosebit de îndrăgită pe care a introdus-o încă din primul an al pontificatului său: să celebreze Sf. Liturghie a Cinei Domnului, cu ritul spălării picioarelor, într-un context în care se concentrează mai mult suferința umană, de la închisori și case de bătrâni, la orfelinate și centre de primire a refugiaților.
Sf. Liturghie a Cinei Domnului a început la ora Romei 18.00 și a fost transmisă pe Internet (streaming) prin intermediul Vatican Media.
La omilia Liturghiei care deschide riturile triduum-ului pascal, papa Francis a făcut un comentariu la lecturile biblice și a vorbit despre ”Euharistie, slujire și ungere”. Este ziua în care Biserica trăiește cu gratitudine Ultima Cină a Domnului, înființarea Sfintei Euharistii și instituirea preoției. Mișcător și emoționant, omagiul pe care papa l-a adus preoților care și-au jertfit viața slujindu-i pe credincioși. Un amplu articol dedicat preoților care au murit în contextul pandemiei a fost realizat de colegii noștri de la redacția franceză, cifrele fiind, din nefericire, provizorii.
Vă oferim aici în traducere de lucru omilia papei Francisc de la Sf. Liturghie a Cinei Domnului, celebrată în Joia Sfântă a Anului Mântuirii 2020.
«Euharistia, slujirea, ungerea.
Realitatea pe care o trăim astăzi, la această celebrare: Domnul care vrea să rămână cu noi în Euharistie. Noi devenim întotdeauna tabernacole ale Domnului, îl purtăm pe Domnul cu noi, până acolo încât El însuși ne spune că dacă nu mâncăm trupul său și nu bem sângele său, nu vom intra în Împărăția cerurilor. Misterul acesta al pâinii și al vinului, al Domnului cu noi, în noi, în interiorul nostru.
Slujirea. Gestul acela care este condiția pentru a intra în Împărăția cerurilor. A sluji, da, pe toți. Dar Domnul, în acest schimb de replici pe care l-a avut cu Petru (cf. Ioan 13,6-9), îi dă de înțeles că pentru a intra în Împărăția cerurilor trebuie să lăsăm ca Domnul să ne slujească, să lăsăm ca Slujitorul lui Dumnezeu să fie slujitorul nostru. Aceasta e greu de înțeles: dacă nu-L las pe Domnul să fie slujitorul meu, dacă nu accept ca Domnul să mă spele, să mă facă să cresc, să mă ierte, nu voi intra în Împărăția cerurilor.
Și preoția. Astăzi aș vrea să fiu aproape de preoți, de toți preoții, de la ultimul hirotonit până la papa. Toți suntem preoți, episcopii, cu toții. Suntem unși, unși de Domnul, unși ca să facem Euharistia, unși ca să slujim.
Astăzi nu este Sfânta Liturghie a Crismei – sper că o putem avea înainte de Rusalii, altfel va trebui să o amânăm pentru anul viitor – dar nu pot să las să treacă această Liturghie fără să-i amintesc pe preoți. Preoții care își jertfesc viața pentru Domnul, preoții care sunt slujitori. În aceste zile au murit mai mult de șaizeci aici, în Italia, acordând atenție bolnavilor din spitale, alături de medici, asistenți și asistente. Ei sunt ”sfinții ușii de lângă noi”, preoți care și-au dat viața slujind.
Mă gândesc la cei care sunt departe. Astăzi am primit o scrisoare de la un preot, capelanul unui penitenciar, departe, care îmi povestește cum trăiește această Săptămână Sfântă împreună cu deținuții. Un franciscan. Preoți care merg departe ca să ducă Evanghelia și mor acolo. Spunea un episcop că primul lucru pe care îl făcea atunci când ajunge în aceste locuri de misiune era să meargă la cimitir, la mormântul preoților care și-au lăsat viața acolo, tineri, din cauza ciumei locale: nu erau pregătiți, nu aveau anticorpi. Nimeni nu le știe numele: preoți anonimi. Parohii de țară, care sunt parohi pentru patru, cinci, șapte cătune, la munte, și merg de la unul la altul, care își cunosc oamenii. Odată, unul mi-a spus că știa numele tuturor oamenilor din sate. ”Adevărat?”, am zis eu. Iar el mi-a spus: ”Chiar și numele câinilor”. Ei îi cunosc pe toți. Apropierea sacerdotală. Preoți buni, buni!
Astăzi vă port în inima mea și vă port la altar. Preoți calomniați. Se înâmplă de multe ori, astăzi; nu pot să meargă pe stradă pentru ca se spun lucruri urâte, în legătură cu drama pe care am trăit-o aflând de preoții care au făcut lucruri urâte. Unii îmi spuneau că nu pot să iasă din casă cu haina preoțească pentru că sunt insultați; dar ei merg mai departe. Preoți păcătoși, care împreună cu episcopii și papa păcătos nu uită să ceară iertare și învață să ierte, pentru că ei știu că au nevoie să ceară iertare și să ierte. Toți suntem păcătoși. Preoți care suferă din cauza crizelor, care nu știu ce să facă, care sunt în obscuritate...
Astăzi, voi toți, frați preoți, sunteți cu mine la altar, voi, consacrați. Vă spun numai un lucru: nu fiți încăpățânați ca Petru: lăsați să vă fie spălate picioarele. Domnul este slujitorul vostru, El este aproape de voi ca să vă dea tărie, ca să vă spele picioarele.
Și în acest fel, cu această conștiință a necesității de a fi spălați, fiți mari iertători! Iertați! O inimă mare și generoasă în iertare. Este măsura cu care ni se va măsura și nouă. Cum ai iertat tu, așa vei fi iertat, cu aceeași măsură. Nu vă fie teamă să iertați. Uneori, ne vin dubii. Priviți-L pe Cristos: acolo este iertarea tuturor. Fiți curajoși, chiar în a risca, în a ierta, pentru a consola. Și dacă nu puteți să dați iertarea sacramentală în acel moment, dați cel puțin consolarea de frate care însoțește și lasă ușa deschisă pentru a se întoarce.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru harul iertării, a noastră, a tuturor. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru voi, preoții. Isus vă iubește! Vă cere numai să lăsați să vă fie spălate picioarele».
