De Giampaolo Mattei
Probabil că Piaţa "Sfântul Petru" n-a fost niciodată aşa de plină ca în această vineri din Postul Mare. Având Roma ca fundal al unei omeniri înfricoşate care priveşte, chiar dincolo de convingerile religioase, la puterea umilă a lui Dumnezeu, papa Francisc a arătat urbi et orbi, orientând gestul euharistic de binecuvântare al ostensoriului spre cele patru puncte cardinale. Precum şi printr-o nouă formulare a acordării indulgenţei plenare, binecuvântarea succesorului lui Petru a ajuns cu adevărat, prin intermediul diferitelor mijloace de comunicare, chiar şi la cel care n-a putut să fie "prezent". N-a putut pentru că este bolnav. Pentru că este angajat în prima linie să-i slujească pe cei care au nevoie. N-a putut pentru că este sărac. Eventual pentru că este obosit, preocupat, dezamăgit, înfricoşat, poate chiar "supărat" pe Dumnezeu. Este suficient să ne unim "chiar şi numai spiritual, cu dorinţa" - a asigura cardinalul Angelo Comastri, arhipăstor al bazilicii "Sfântul Petru" - la binecuvântarea euharistică tăcută care a ajuns la fiecare femeie şi la fiecare bărbat, oriunde ar fi trăit ei în acea oră. Momentul extraordinar de rugăciune voit de episcopul de Roma a început cu o imagine sfâşietoare în esenţialitatea sa: în pandemie deplină şi sub ploaie, papa Francisc a urcat pe platoul bazilicii "Sfântul Petru". În picioare. Singur. Şi nu înseamnă a ceda retoricii - tentaţie foarte puternică în aceste ore dar care ar face să se piardă din vedere ceea ce contează, adică rugăciunea - să afirmăm că succesorul lui Petru nu era singur, deloc. Probabil niciodată ca de această dată atâtea femei şi atâţia bărbaţi erau cu el. Şi cu adevărat. Din centrul platoului, cu semnul crucii pontiful a invitat imediat la rugăciune. Lectura din Evanghelia lui Marcu (4,35-41), care relatează episodul furtunii potolite de Isus, a orientat după aceea meditaţia papei izvorâtă tocmai din ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Partea a doua acestui moment de rugăciune cu adevărat universală a avut loc în atriul bazilicii "Sfântul Petru". Însoţit de Monseniorul Guido Marini, maestru al celebrărilor liturgice pontificale, Francisc a "salutat" însă mai întâi pe "însoţitorii săi de călătorie" - ai săi şi ai tuturor - în această "aventură", întâlnindu-i, faţă în faţă, la marginile porţii centrale a bazilicii: crucifixul de la "San Marcello al Corso" şi icoana Mariei Salus populi Romani, "mântuirea poporului roman". Papa a mers personal să "întâlnească" cele două semne duminică, 15 martie, în pelerinajul tăcut pe străzile din Roma. Însă pentru această rugăciune extraordinară i-a voit alături de el. Alături de toţi. Însoţit de vechiul cântec Sub tuum praesidium papa s-a recules, înainte de toate, în rugăciune în faţa imaginii mariane, deosebit de îndrăgită de romani şi de el însuşi, aşa încât a făcut din ea ţintă spirituală a nenumăratelor pelerinaje în bazilica "Santa Maria Maggiore", unde este venerată. Emoţionantă atitudinea cu care Francisc s-a rugat în faţa crucifixului de la "San Marcello" - cu trăsături foarte realiste - emblemă de speranţă pentru că este legat de amintirea sfârşitului ciumei din urmă cu cinci sute de ani. Papa l-a contemplat, după aceea a sărutat picioarele şi cu mâna cu care a mângâiat lemnul s-a însemnat cu semnul crucii. Gesturi însoţite de cântecul antifonei către cruce, exprimare din procesiunile penitenţiale.
Pe altarul "mobil" al lui Leon al XIII-lea, în centrul atriului bazilicii, a fost expus preasfântul sacrament pentru adoraţie, într-un ostensoriu, din secolul al XIX-lea, care face parte din sacristia pontificală şi este folosit şi pentru solemnitatea Corpus Domini. A fost un moment de intensitate puternică, susţinut de cântecul Adoro te devote. Francisc a voit să poarte veşminte simple, austere: pluvialul ţesut la "San Giovanni Rotondo", cu un văl umeral din secolul al XIX-lea.
După aceea, în rugăciunea litanică intensă şi insistentă au fost prezentate lui Dumnezeu "toate relele care chinuie omenirea": foamea, lipsurile, egoismul, bolile, epidemiile, frica de fratele, nebunia devastatoare, interesele nemiloase, violenţa, înşelăciunile. Precum şi informaţia rea şi manipularea conştiinţelor. Cu forţă umilă s-a cerut Domnului să privească "Biserica sa, care străbate pustiul; omenirea, îngrozită de frică şi de nelinişte; bolnavii şi muribunzii, oprimaţi de singurătate; medicii şi lucrătorii sanitari, epuizaţi de oboseală; politicienii şi administratorii, care poartă povara opţiunilor". Nu a lipsit invocaţia de a-l dărui pe Duhul său în acest "ceas al încercării şi al rătăcirii; în ispită şi în fragilitate; în lupta împotriva răului şi a păcatului; în căutarea adevăratului bine şi a adevăratei bucurii; în decizia de a rămâne în El şi în prietenia sa". Şi s-a încheiat cu cererea din inimă adresată lui Dumnezeu de a-i deschide pe toţi la speranţă "dacă păcatul ne asupreşte; dacă ura ne închide inima; dacă durerea ne vizitează; dacă indiferenţa ne nelinişteşte; dacă moartea ne doboară".
În timp ce răsunau notele lui Tantum ergo, papa Francisc a luat ostensoriul şi l-a arătat lumii. Cu adevărat urbi et orbi. Pentru o binecuvântare în care n-a trebuit să rostească niciun cuvânt. Nu era nevoie. Cristos este suficient: papa a arătat asta de la poarta centrală a bazilicii "Sfântul Petru" şi este ca şi cum "braţele" coloanelor ar fi fost mijlocul pentru a duce acea binecuvântare la fiecare. Fără excepţie. Însă toţi incluşi în îmbrăţişare. Printre sunetul clopotelor de la "Sfântul Petru" şi sirena unei ambulanţe care circula pe străzile din Roma.
(După L'Osservatore Romano, 29 martie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
