”Să ne rugăm astăzi pentru persoanele care, din cauza pandemiei, încep să simtă problemele economice, pentru că nu pot merge la muncă, iar toate acestea se răsfrâng asupra familiei. Să ne rugăm pentru lumea care are această problemă”: a spus papa Francisc la începutul Sfintei Liturghii de luni, 23 martie a.c., celebrată la ora Romei 7.00 în capela ”Sf. Marta” din Cetatea Vaticanului. Celebrarea euharistică a fost transmisă în direct pe Internet (streaming), fiind pusă prin Vatican Media la dispoziția celor care au solicitat conexiunea.
La omilia Sfintei Liturghii, papa a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei și a scos în evidență pagina evangheliei după Sf. Ioan (4,43-54). Vorbind despre minunea prin care Isus îl vindecă pe fiul unui slujbaș împărătesc, un funcționar public, papa a îndemnat la intensificarea rugăciunii, care a spus că, mai ales în această perioadă, trebuie să fie însoțită de credință, statornicie și curaj.
Așadar, ”un tată care cere sănătate pentru fiul său. Domnul îi dojenește un pic pe toți, chiar și pe el: «Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți» (v. 48). Funcționarul, în loc să tacă și să-și închidă gura, merge înainte și îi spune: «Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu» (v. 49). Iar Isus îi răspunde: «Mergi, fiul tău trăiește!» (v. 50). Pentru a face ”o adevărată rugăciune”, a subliniat papa, ”este nevoie de trei lucruri”.
Papa Francisc: «Primul lucru este credința: dacă nu aveți credință... De multe ori, rugăciunea este numai orală, cu gura, dar nu vine din credința inimii, sau vine dintr-o credință slabă. Să ne gândim la celălalt tată, al fiului îndrăcit, când Isus îi răspunde: ”Toate sunt cu putință celui care crede”. Tată, a spus lămurit: ”Cred, dar mărește credința mea”. Credința în rugăciune. Să ne rugăm cu credință, fie când ne rugăm afară, fie când venim aici și Domnul e acolo: dar chiar am credință sau este o obișnuință? Să fim atenți în rugăciune: să nu cădem în obișnuință fără a fi conștienți că Domnul este, că vorbesc cu Domnul și că el este capabil să rezolve problema. Prima condiție pentru o adevărată rugăciune este credința».
A doua condiție, a reluat papa la omilie, este ”ceea ce Isus însuși ne învață: statornicia. Unii cred că harul nu vine: nu au această statornicie, pentru că, în realitate, ei nu au nevoie de har sau nu au credință”. Statornicia este în centrul parabolei lui Isus despre cel care merge la vecin în toiul nopții ca să-i ceară pâine: ”statornicia de a bate la ușăr”; sau văduva, cu judecătorul nedrept: insistă și insistă și iar insistă. ”Credința și statornicia merg împreună, pentru că dacă tu ai credință, ești sigur că Domnul îți va da ceea ce îi ceri. Iar dacă Domnul te face să aștepți, bate iar și iar la ușă și, în cele din urmă, Domnul îți va da harul”. Cu o precizare:
Papa Francisc: «Domnul nu face așa ca să facă pe interesantul sau pentru că spune ”E mai bine să aștepte”. Nu. O face pentru binele nostru, ca să luăm lucrurile în serios. Să luăm rugăciunea în serios, nu ca papagalii: bla, bla, bla și nimic mai mult. Isus însuși ne reproșează: ”Nu fiți ca păgânii care își închipuie că eficacitatea rugăciunii stă în cuvinte, în multe cuvinte”. Nu. Este vorba de statornicie acolo, este credință».
În fine, cel de-al treilea lucru pe care ”Dumnezeu îl vrea în rugăciune este curajul”. Unii, a recunoscut papa, ar putea să se întrebe: chiar ”e nevoie de curaj pentru a se ruga și a sta înaintea Domnului?” ”Este nevoie”, a spus papa. Este ”curajul de a sta acolo cerând și mergând înainte, mai mult, ca și cum – nu vreau să spun o erezie – ca și cum l-ai amenința pe Domnul”. Este ”curajul lui Moise înaintea lui Dumnezeu când Dumnezeu vrea să distrugă poporul și pe el să-l facă șeful unui alt popor. El spune: Nu, eu stau împreună cu poporul. Curaj. Curajul lui Abraham, când negociază salvarea Sodomei: Și dacă ar fi 30, și dacă ar fi 25, și dacă ar fi 20... Curaj. Este nevoie foarte mult de această virtute a curajului, nu doar pentru activitățile apostolice, dar și pentru rugăciune”.
Papa Francisc: «Credință, statornicie și curaj. În aceste zile în care e necesar să ne rugăm, să ne rugăm mai mult, să ne gândim dacă noi ne rugăm în acest fel: cu credința că Domnul poate să intervină, cu statornicie și curaj. Domnul nu dezamăgește, nu dezamăgește. Ne face să așteptăm, își ia timpul său, dar nu dezamăgește. Credință, statornicie și curaj».
La finalului Sfintei Liturghii, care s-a încheiat cu un moment de adorație și de Binecuvântare euharistică, papa i-a invitat pe cei care urmăreau prin mijloacele de comunicare să facă Împărtășania spirituală.
