Povestesc evangeliștii că într-o zi, traversând marea Galileii cu barca, în mod întâmplător Isus se așeză în pupă. Dar sfântul Marcu, care reia catehezele sfântului Petru, oferă mai multe detalii. Isus se pune în pupă și adoarme în mod voit. În timp ce Isus se odihnește se ridică furtuna, marea începe să se agite și valurile devin furioase. Apostolilor le este frică. Îl trezesc pe Isus, spunându-i: ,,Doamne salvează-ne, ne scufundăm!". Isus se trezește, se ridică și poruncește mării și vântului să se potolească. Apoi Isus se adresează apostolilor zicând: ,,De ce v-a fost frică? Oameni cu puțină credință". În mijlocul furtunilor trebuie să ne amintim mereu că Dumnezeu este deasupra furtunii, că Dumnezeu poate să ne scoată din orice furtună dacă avem credință, dacă ne deschidem inima Lui.
Părintele Divo Barsotti, un mare preot, a spus într-o zi că pentru Biserică marele pericol sau marele risc este puținătatea sau lipsa credinței. Nu degeaba Isus s-a întrebat dacă Fiul omului va mai găsi credință pe pământ atunci când se va întoarce. Este un avertisment important, o invitație la a crește în credință. Atunci când pe mare este furtună trebuie să ne adresăm Domnului. Singurul care ne poate ajuta este Isus. Atunci când suntem în dificultăți nu putem rezolva problemele doar cu forța noastră umană, trebuie să ne agățăm de Domnul, singura stâncă de scăpare.
Această epidemie bruscă, neașteptată și foarte rapidă trebuie să ne facă să reflectăm. Și prima reflecție este aceasta: într-un timp scurt Italia, Europa și lumea par îngenuncheate. Suntem invitați cu toții să facem o mare baie de umilință; nu suntem stăpânii lumii, sutem mici, suntem fragili, de multe ori suntem ușor atacabili, iar pentru aceasta trebuie să ne dăm mâna unii cu alții și mai ales să ne agățăm de Domnul. Maica Tereza de Calcutta spunea: ,,Dumnezeu este grinda care ține acoperișul. Dacă înlăturăm grinda acoperișul cade".
A doua mare învățătură. Am auzit ieri într-o transmisiune radiofonică un tânăr care spunea: ,,Dacă îmi luați partida de fotbal, dacă îmi luați discoteca, ce îmi mai rămâne? Care este scopul vieții mele?". Iată marea reflecție: trebuie să regăsim esențialul. Esențialul nu este distracția, nu este banul, nu este succesul. Ca un fapt ce ne poate face să reflectăm, în anul 1970 Mario Soldati, un jurnalist cunoscut, s-a dus în Suedia pentru a vedea paradisul suedez și a rămas acolo pentru mai multe luni. Rezultatul a fost o carte, care încă se mai găseșe, cu titlul ,,I disperati del benessere (Disperații bunăstării)". Și Soldati spune așa în carte: ,,este o societate organizată într-o manieră extraordinară. Dar îi lipșește ceva: are cea mai înaltă rată de sinucideri, lipsește ceva...". Nu a avut curajul să spună că lipsea Dumnezeu. Iar Dumnezeu ne-a venit în întâmpinare în Isus. Nu suntem singuri în mijlocul furtunii, în barcă este Isus, dacă îl trezim. Iar Isus ne-a oferit formula fericirii.
Tot maica Tereza spunea: ,,în tările unde este bunăstare indicatoarele către fericire sunt toate greșite". Care este formula fericirii? Este porunca iubirii: ,,Iubiți-vă unii pe alții precum v-am iubit eu pe voi". Porunca iubirii ne așează în comuniune cu Dumnezeu, ne face o transfuzie a vieții lui Dumnezeu, iar atunci când suntem în comuniune cu Dumnezeu suntem fericiți. Odată i-am spus maicii Tereza care era slăbită și obosită, era 22 mai 1997, iar ea a murit la 5 septembrie același an, deci era ultima dată când o vedeam: ,,Maică, luați-vă câteva zile de concediu". Maica Tereza s-a uitat la mine cu o privire severă și mi-a spus: ,,Dragă episcop Angelo, nu am nevoie de concediu pentru că zilele mele sunt toate festive. A face binele este o sărbătoare. Amintește-ți, este singura sărbătoare". Și a încheiat așa: ,,Într-o zi ai putea auzi că maica Tereza a murit de infarct miocardic. Da, mi-ar putea exploda inima din cauza a prea multă mulțumire". Isus ne-a spus-o. Și această epidemie ne confirmă învățătura lui Isus.
După un interviu al card. Angelo Comastri
Traducere: Pr. Ionuț Ursuleac
