Preşedinţilor Conferinţelor Episcopale,
episcopilor responsabili de pastoraţia sănătăţii,
lucrătorilor socio-sanitari şi pastorali,
autorităţilor civile,
bolnavilor şi familiilor lor,
voluntarilor şi tuturor persoanelor de bunăvoinţă,
Pacea să fie cu voi!
Trăim zile de îngrijorare puternică şi nelinişte crescândă, zile în care fragilitatea umană şi vulnerabilitatea presupusei siguranţe în tehnică sunt ameninţate la nivel mondial de Coronavirus (COVID-19), în faţa căruia se apleacă toată activităţile mai semnificative, precum economia, antreprenoriatul, munca, călătoriile, turismul, sportul şi chiar cultul, şi contagierea sa limitează în mod însemnat şi libertatea de spaţiu şi de mişcare. Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale doreşte să fie unit cu glasul Sfântului Părinte, reînnoind, astfel, apropierea Bisericii, în animarea pastoraţiei sănătăţii, de toţi cei care suferă din cauza contagierii cu COVID-19, de victime şi de familiile lor, precum şi de toţi lucrătorii sanitari, angajaţi în linia întâi, dedicând toate energiile în îngrijirea persoanelor lovite şi în alinarea adusă acestora.
Gândindu-ne îndeosebi la ţările mai interesate de contagiere, ne unim, amintindu-i în rugăciunea noastră, la munca autorităţilor civile, a voluntarilor şi a celor care sunt angajaţi să oprească infectarea şi să evite riscul pentru sănătatea publică şi teama crescândă pe care o generează această epidemie care se răspândeşte. Încurajăm şi structurile şi organizaţiile sanitare laice şi catolice, naţionale şi internaţionale, să continue să ofere împreună asistenţa necesară persoanelor şi populaţiilor, precum şi să depună toate eforturile care sunt indispensabile pentru a găsi o soluţie la noua epidemie, conform indicaţiilor OMS şi ale autorităţilor politice naţionale şi locale.
În această circumstanţă, fie Sfântul Părinte, fie diferiţi şefi de stat au arătat solidaritate faţă de ţările mai afectate, donând produse medico-sanitare şi ajutoare financiare. Ne dorim ca toţi să poată continua în această operă de sprijinire, pentru că în faţa unei astfel de urgenţe atâtea naţiuni, mai ales cele cu sisteme sanitare slabe, vor ajunge să fie depăşite de efectele virusului, şi eventual nu vor fi în măsură să facă faţă cererilor de îngrijiri şi de apropiere de naţiunile lor. Acest moment de mare necesitate va putea să fie, ne dorim asta, un timp propice pentru a întări solidaritatea şi apropierea între state, prietenia între persoane. Acesta este timpul de a promova solidaritatea internaţională în împărtăşirea instrumentelor şi a resurselor.
Desigur, această incidenţă a virusului, ca orice situaţie de urgenţă, evidenţiază mai mult inegalităţile grave care caracterizează sistemele noastre socio-economice. Sunt inegalităţi de resurse economice, de folosire a serviciilor sanitare, ca şi de personal calificat şi de cercetare ştiinţifică. În faţa acestui evantai de inegalităţi familia umană este interpelată să se simtă şi să trăiască realmente ca o familie interconectată şi interdependentă. Incidenţa Coronavirusului a dovedit această relevanţă globală, lovind iniţial o singură ţară pentru a se răspândi după aceea în fiecare parte a globului.
Pentru fiecare persoană, care crede sau nu crede, acesta este un timp propice pentru a înţelege valoarea fraternităţii, a faptului că suntem legaţi unul de celălalt într-un mod indisolubil; un timp în care, în orizontul credinţei, valoarea solidarităţii, care izvorăşte din iubirea care se jertfeşte pentru alţii, "ne ajută să-l vedem pe «celălalt» - persoană, popor, sau naţiune - nu ca un instrument oarecare [...], ci ca un «semen» al nostru, un «ajutor» (cf. Gen 2,18.20), care trebuie făcut părtaş, la fel ca noi, de ospăţul vieţii, la care toţi oamenii sunt invitaţi egal de Dumnezeu" (SRS 39,5). Valoarea solidarităţii are nevoie de asemenea şi să fie întrupată. Să ne gândim la vecinul de casă, la colegul de la serviciu, la prietenul de la şcoală, dar mai ales la medicii şi la infirmierii care riscă infectarea şi contaminarea pentru a-i salva pe cei infectaţi. Aceşti lucrători trăiesc şi ne indică sensul misterului Paştelui: dăruire şi slujire.
Deja papa Francisc, în Mesajul pentru Postul Mare 2020, ne îndeamnă să contemplăm cu inimă reînnoită misterul Paştelui, mister al morţii şi învierii lui Isus, şi să primim liber şi generos dăruirea sa: suferinţa sa până la moarte ca dar de iubire pentru omenire. Îmbrăţişarea suferinţei lui Isus, ne spune papa Francisc, devine îmbrăţişare a tuturor celor suferinzi din lumea noastră, inclusiv toţi ce care sunt afectaţi de COVID-19. Ei sunt astăzi exprimare a lui Cristos care suferă, şi în acelaşi mod al celui tâlhărit din parabola bunului samaritean, au nevoie de la omenire de gesturi concrete de proximitate. Persoanele care suferă, fie datorită infectării fie datorită altui motiv, constituie un "laborator de milostivire", de fapt poliedricitatea suferinţei cere diferite forme de milostivire şi de îngrijire.
La începutul acestui itinerar al Postului Mare, pentru mulţi lipsit de unele semne liturgice comunitare, cum este celebrarea Euharistiei, suntem chemaţi la un drum şi mai înrădăcinat pe ceea ce susţine viaţa spirituală: rugăciunea, postul şi caritatea. Angajarea dedicată pentru a bloca răspândirea Coronavirusului este însoţită de angajarea fiecărui credincios pentru binele mai mare: recucerirea vieţii, înfrângerea fricii, triumful speranţei. Comunităţilor încercate mai mult le recomandăm să nu trăiască totul ca o privare. Dacă nu putem să ne reunim în adunările noastre pentru a trăi împreună credinţa noastră, aşa cum obişnuim să facem, Dumnezeu ne oferă ocazia pentru a ne îmbogăţi, pentru a descoperi noi paradigme şi a regăsi raportul personal cu El. Isus ne aminteşte: "Tu însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va asculta" (Mt 6,6). De câte ori ne-a invitat papa Francisc să avem la îndemână Scripturile! Rugăciunea este forţa noastră, rugăciunea este resursa noastră. Iată aşadar momentul favorabil pentru a redescoperi paternitatea lui Dumnezeu şi faptul că sunt fii: "Vă implorăm în numele lui Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!" (2Cor 5,20) spune sfântul Paul, şi Mesajul pentru Postul Mare din acest an pe care ni l-a dăruit papa Francisc. Ce providenţă!
Aşadar, să-l rugăm pe Dumnezeu Tatăl ca să mărească credinţa noastră, să-i ajute pe bolnavi în vindecare şi să-i susţină pe lucrătorii sanitari în misiunea lor. Să ne angajăm pentru a evita stigmatizarea celui care este lovit: boala nu are graniţe, nici culoare a pielii; în schimb, vorbeşte aceeaşi limbă. Să cultivăm "Înţelepciunea inimii": care este o "atitudine insuflată de Duhul Sfânt" în care ştie să se deschidă la suferinţa fraţilor şi recunoaşte în ei imaginea lui Dumnezeu. Astfel, putem afirma, ca Iob, "Eu eram ochi pentru cel orb, eram picioare pentru cel şchiop" (Iob 29,15). Astfel vor reuşi să-l slujim pe cel care suferă, însoţindu-i-l în cel mai bun mod şi să fim solidari cu nevoiaşii fără a-i judeca.
Autorităţilor politice şi economice le cerem să nu neglijeze dreptatea socială şi sprijinul dat economiei şi cercetării, acum când virusul creează, din păcate, o nouă "criză economică". Noi vom continua în toate modurile să susţinem eforturile lucrătorilor sanitari şi ale structurilor medico-sanitare în diferitele părţi ale lumii, mai ales în cele mai îndepărtate şi în dificultate mai mare, încrezându-se şi în solidaritatea activă a tuturor.
Să-i cerem Duhului Sfânt să lumineze eforturile oamenilor de ştiinţă, ale lucrătorilor sanitari şi ale guvernanţilor şi încredinţăm toate populaţiile interesate de infectare mijlocirii Fecioarei Maria, Maica omenirii.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
