Începând din 2 martie 2020, arhivele Sfântului Scaun referitoare la pontificatul papei Pius al XII-lea au fost deschise pentru toți cercetătorii. Inițiativa a trezit mari așteptări în rândul specialiștilor, care speră să găsească documente pentru a pune într-o nouă lumină activitatea papei Pius al XII-lea fie în anii grei ai nazismului, fie în perioada, nu mai puțin complexă, de ascensiune a comunismului.
Arhiva Istorică a Secției pentru Raporturile cu Statele
În centrul atenției se află Arhiva Istorică a Secției pentru Raporturile cu Statele, o arhivă care a fost înființată în 1814 și funcționează în continuare. Într-un interviu pentru Vatican News, arhiepiscopul Paul Richard Gallagher, secretarul Secției pentru Raporturile cu Statele, a specificat că Arhiva Istorică a acestei Secții cuprinde documentele care cândva aparțineau Sacrei Congregații pentru Afacerile Ecleziastice Extraordinare (AA.EE.SS.) și, după anii 1960, Consiliului pentru Afacerile Publice ale Bisericii (AA.PP.). Tot aici sunt păstrate documentele ședințelor la care au participat cardinalii Sacrei Congregații pentru Afacerile Ecleziastice Extraordinare, fondul Caprano și documentele cardinalului Agostino Casaroli.
Într-un singur fond de arhivă, două milioane de documente
Materialul documentar care privește pontificatul lui Pius al XII-lea, care a condus Biserica între anii 1939 – 1958, acoperă o perioadă decisivă din istoria secolului trecut, practic, de la al Doilea Război Mondial până la Războiul Rece. Numai în Arhiva acestei Secții se găsesc aproximativ 2 milioane de fișe, echivalentul a 323 de metri liniari. Documentele dau mărturie pentru activitatea Sfântului Scaun în timpul conflictului mondial, raporturile diplomatice, chestiunile concordatare, tratatele și ratificările acestora, operele umanitare și de asistență, relațiile periodice cu privire la situațiile politico-religioase, chestiunile școlare, chestiunile referitoare la Statul Cetății Vaticanului, activitatea unor protagoniști precum cardinalul Maglione, mons. Tardini și mons. Montini, etc.
Digitizarea documentelor și avantajele pentru cercetători
Numeroase sunt avantajele pentru cercetători după finalizarea procesului de digitizare a documentelor. Din 2 martie a.c., afirmă arhiepiscopul Gallagher, ”peste 1.300.000 de documente în format digital, conectate la un inventar, vor fi puse la dispoziția cercetătorilor. Primii 10 ani ai pontificatului pacellian (1939-1948), cu toate seriile, sunt gata în totalitate. Pentru cea de-a doua jumătate, după 1948, se fac demersuri treptate pentru a completa toate seriile. Digitizarea are multe avantaje: pentru conservare, metoda digitizării garantează o păstrare mai corectă a documentelor unice în lume, eliminând uzura care provine din transportul materialelor de hârtie și din consultarea directă pe hârtie. Există, totodată, un avantaj pentru consultare, din moment ce capacitatea Sălii de consultare este de 20+2 persoane. În acest fel, fiecare cercetător are acces, de la fiecare loc de studiu, la întreaga cantitate de documente disponibile. Toți cercetătorii admiși vor putea să consulte simultan cu toți ceilalți toate documentele puse la dispoziție. Nu se mai pierde timp pentru așteptare, iar cercetarea este liberă la 360 de grade. Va fi apreciată, probabil, și viteza de cercetare și de consultare. Un alt avantaj al digitizării va fi posibilitatea de a cere în timp real copiile documentelor pe care unul vrea să le aibă pentru sine. Cererile și reproducerile documentelor se for realiza de o manieră automată. Noua Sală de consultări Pius XII, situată în Torre Borgia, este dotată cu terminale specifice pentru vizualizare”.
Informații în timp real despre evoluțiile belice
Puteți face referință la vreo serie sau vreun fond particular de documente? ”În afară de seriile tradiționale ale fondului AA.EE.SS., care corespund în mare parte națiunilor cu care Sfântul Scaun întreține raporturi diplomatice”, a adăugat mons. Gallagher, ”pot să menționez volumele din seria S.A.R.E., Serviciul Ascultare Radio Externe. Din luna mai a anului 1944 până la sfârșitul războiului, un grup de călugărițe chemate să asculte principalele posturi de radio asculta și transcria programele radiofonice dedicate războiului cu știrile despre conflict, informa în timp real superiorii Secretariatului de Stat. Era vorba de diverse emițătoare din diferite națiuni de pe mai multe continente. Chiar și «Opera Sfântului Scaun pentru salvarea Romei 1939-1944» merită cu siguranță să fie menționată. Mai este, apoi, o mare noutate: o cantitate imensă de documente din fondul multilateral, aproape 100.000 de documente în format digital, care poate trezi un mare interes”.
Pius al XII-lea, ”apărător al omenirii”
În ansamblu, din documente se poate vedea că ”figura papei [Pius XII] iese la iveală în toată amploarea sa de apărător al omenirii și de autentic păstor universal”, afirmă arhiepiscopul Gallagher. ”Pacelli [Pius al XII-lea] a fost un diplomat curajos. Ca papă, el a arătat o caritate neîngrădită, dar nu întotdeauna înțeleasă și împărtășită, nici chiar între zidurile Vaticanului. Din documente vor ieși la vedere eforturile prin care a căutat să răspundă la cererile de ajutor pentru salvarea celor persecutați și a celor nevoiași care se aflau în pericol de moarte. Va ieși la iveală, cu siguranță, și ura nazismului față de Biserica catolică și față de papa”.
Pius al XII-lea și relațiile cu țările din Europa de Est
La ce se pot aștepta, însă, cercetătorii în privința situației din estul Europei în perioada de referință? Poate fi considerat Pius al XII-lea un precursor al așa numitei ”Ostpolitik”? ”Nu-mi revine mie”, spune mons. Gallagher, ”să emit păreri sau judecăți de valoare, dar cu siguranță vor ieși la vedere documente neașteptate care vor oferi o nouă lumină în privința multor chestiuni. Studii recente arată că a existat, mai ales în perioada imediat următoare războiului, o activitate febrilă a unor persoane consacrate trimise de papa pentru a încerca să negocieze cu unii reprezentanți sovietici de rang înalt. Sursele pe care le avem deja la dispoziție vorbesc de voința lui Pius al XII-lea de a găsi un modus vivendi, cuvânt cheie al așa numitei Ostpolitik. Poate vom găsi cât de curând confirmarea”, a încheiat mons. Gallagher.
