de Rino Cammilleri
Nu mulţi ştiu cine este Mama Natuzza, mistica din Paravati, Italia. Am putea să ne întrebăm dacă Dumnezeu este catolic atunci când decide să ofere „misiuni” unui om, să aleagă persoane total anonime. De obicei, păstori sau păstoriţe semi sau total analfabeţi, pe care lumea rareori îi crede, probabil datorită posibilităţilor lor limitate de a se exprima. Mistere cereşti inutil de investigat.
Natuzza nu era o păstoriţă, dar capacităţile ei de exprimare şi comunicare erau foarte deficitare. S-a născut în 1924 într-un sătuc din Calabria, Italia, pe care şi astăzi îl identifici cu greutate pe hartă. Fortunata Evolo, numită Natuzza, era săracă şi fără nicio pregătire. În 1924, Calabria era sudul sudului datorită subdezvoltării. Tatăl Natuzzei, precum mulţi alţii (dacă nu toţi), a emigrat în Argentina în căutarea unui loc de muncă. Nu doar că a găsit o slujbă în Argentina, dar s-a descurcat atât de bine încât nu vedea de ce s-ar întoarce în Italia. De aceea, şi-a abandonat familia şi a lăsat-o pe Natuzza cu mama ei de 19 ani, fără să mai dea niciun semn de viaţă. Săracului om, nici măcar prin gând nu-i trecea că fiica pe care a abandonat-o fără să ajungă să o cunoască avea să vină la el în casă, în America de Sud, şi asta tocmai prin bilocaţie.
„Văduva albă”, în sărăcia cea mai lucie şi cu o fată mică, în anii ’20, în Sudul Sudului, strivită şi disperată de greutăţile vieţii, a căzut în plasa altor bărbaţi, şase dintre ei oferindu-i şi câte un fiu. Natuzza, o copilaşă, a fost nevoită să aibă grijă de fraţii ei în timp ce mama ei căuta pâinea cea de toate zilele. De multe ori însă, se întorcea cu mâinile goale şi tot de atât de multe ori micuţa Natuzza era nevoită să cerşească milă la poarta brutăriei pentru o bucată de pâine. Chiar dacă spunea că are nevoie de pâine pentru ea, în realitate o cerea pentru fraţii ei nelegitimi. Chiar dacă era încă foarte tânără, Natuzza avusese deja viziuni cu Fecioara Maria şi cu marele sfânt din Calabria, Francisc de Paola.
Când a primit pentru prima dată Euharistia, gura i s-a umplut de sânge. Nu înţelegea multe, dar vorbea cu îngerul său păzitor şi-i vedea pe îngerii păzitori ai celorlalţi, vorbea cu defuncţii, cu Isus şi cu Fecioara Maria.
Preotul paroh şi-a dat seama că acel suflet simplu nu era capabil să mintă şi a încercat să o protejeze. I-a găsit un post de slujitoare la o familie bogată care a tratat-o ca pe fiica lor. În toată această perioadă, fenomenele supranaturale şi mistice continuau.
Deoarece multe persoane o căutau pentru a afla informaţii de la morţii lor, episcopul, perplex, a întocmit un dosar şi l-a trimis celebrului pr. Gemelli care era şi psihiatru şi un intelectual foarte ascultat în Vatican. Gemelli a spus că această persoană era isterică şi a recomandat un „tratament”. Unicul tratament pentru problemele psihice în acea perioadă era trimiterea persoanei la azil, de aceea Natuzza a fost trimisă la spitalul de nebuni. A stat acolo câteva luni şi la ieşirea din azil i s-a confirmat diagnosticul. Medicina din acele timpuri folosea isteria drept coş de gunoi pentru tot ceea ce nu putea explica, aşa cum sunt oarecum folosite astăzi „tulburările psihosomatice”. După modelul lui Freud, în cazul femeilor, această tulburare era pusă pe seama lipsei unei activităţi sexuale regulate.
Episcopul s-a angajat s-o căsătorească pe Natuzza cu primul venit. A fost găsit un tânăr tâmplar care o îndrăgea pe Natuzza, însă era în armată, departe. Atât de mare era graba ca isteria să fie tratată încât cei doi au fost căsătoriţi prin procură. Din noroc sau prin intervenţie divină, căsătoria a fost fericită şi s-au născut 3 fii. Fenomenul-Natuzza a crescut însă în loc să se diminueze. Pe scurt: apariţii ale Fecioarei Maria şi ale lui Isus, colocvii cu defuncţii, cu îngerii şi cu sfinţii, bi sau chiar tri-locaţii, nu de puţine ori însoţite de preluarea de obiecte de la locul vizitat şi cu misterioase parfumuri, „schimbări de vizite” cu Padre Pio, stigmate, hemografie (fenomene supranaturale prin care pe pielea sau sub pielea unei persoane apar semne religioase sau pasaje în limbi clasice) etc.
Pe durata întregii ei vieţi Natuzza a primit şi 300 de persoane pe zi, oferind profeţii, sfaturi mereu utile, a diagnosticat cu acurateţe boli (folosind terminologia ştiinţifică, chiar dacă ea era analfabetă). Toate acestea fără a părăsi casa, soţul sau fiii. La sfatul Fecioarei Maria, a creat grupuri de rugăciune, case pentru bătrâni şi tineri, un sanctuar dedicat Mariei, refugiul sufletelor, asociaţii şi alte opere măreţe care au transformat uitata localitate Paravati în Vibo Valentia, un loc asiduu şi aglomerat de pelerini. Natuzza a murit în 2009.
Roberto Italo Zanini, „Natuzza Evolo. Come Bibbia per i semplici”, Ed. San Paolo, p. 214).
Traducere: Andrei Hrişman
UPDATE: Un video despre viața
Sursa:www.lanuovabq.it
