A fost publicată miercuri, 12 februarie 2020, exortaţia apostolică post-sinodală a papei Francisc ”Querida Amazonia” (Dragă Amazonia), dedicată vestirii Evangheliei în regiunea Amazoniei. Exortația papei este rezultatul adunării speciale a Sinodului episcopilor dedicată Regiunii Panamazonia, desfăşurată în perioada 6-27 octombrie 2019 în Cetatea Vaticanului sub genericul "Amazonia, noi drumuri pentru Biserică și pentru o ecologie integrală".
Exortația apostolică este prezentată publicului larg la conferința de presă organizată azi la ora Romei 13.00 la Sala de presă a Sf. Scaun. La întâlnirea cu presa în Aula Ioan Paul al II-lea și-au anunțat participarea cardinalul Lorenzo Baldisseri, secretarul general al Sinodului Episcopilor, cardinalul Michael Czerny, subsecretar al Secțiunii Migranţi din cadrul Departamentului pentru Serviciul Dezvoltării Umane Integrale, preotul Adelson Araújo dos Santos, S.J., teolog şi profesor de teologie spirituală la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma, călugăriţa Augusta de Oliveira, S.M.R., vicar general al congregaţiei "Slujitoarele Reparatoare ale Mariei"; profesorul Carlos Nobre, om de ştiinţă, laureat al Premiului Nobel în 2007, membru al Comisiei Ştiinţe ale Mediului din cadrul Consiliului Naţional al Dezvoltării Ştiinţifice şi Tehnologice din Brazilia, şi mons. David Martinez de Aguirre Guinea, O.P., episcopul Vicariatului de Puerto Maldonado (Peru), secretar special al adunării speciale a Sinodului episcopilor pentru Regiunea Amazoniei.
În general, exortaţia ”Querida Amazonia” trasează noi căi de evanghelizare, precum şi de îngrijire a mediului şi a celor săraci, papa Francisc exprimându-și speranţa într-un nou impuls misionar şi încurajând rolul laicilor în comunităţile bisericești.
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, o amplă sinteză a exortației apostolice realizată de Alessandro Gisotti, căruia îi aparțin, de asemenea, titlurile paragrafelor.
"Iubita Amazonia se prezintă în faţa lumii cu toată splendoarea, drama şi misterul său". Astfel începe Exortaţia apostolică post-sinodală 'Querida Amazonia'. În primele paragrafe (2-4), pontiful explică "sensul acestei Exortaţii", plină de referinţe la documentele Conferinţelor Episcopale din ţările Regiunii Amazonia, conţinând totodată poezii ale unor autori legaţi de Amazonia. Subliniind că doreşte să "exprime ecourile" pe care i le-a suscitat Sinodul, pontiful precizează că Exortaţia nu doreşte să înlocuiască sau să repete Documentul final, îndemnând la lectura sa integrală şi exprimându-şi speranţa ca întreaga Biserică să se lase "îmbogăţită şi pusă în discuţie de acesta", iar Biserica din Amazonia să se angajeze "la aplicarea sa".
Papa Francisc împărtăşeşte visurile privind Amazonia (5-7), a cărei soartă trebuie să ne îngrijoreze pe toţi, deoarece acest ţinut este şi al "nostru". Pontiful formulează astfel patru mari visuri: ca Amazonia "să lupte pentru drepturile celor mai săraci", "să-şi păstreze avuţia culturală", "să-şi păzească cu gelozie irezistibila frumuseţe naturală", iar "comunităţile creştine să fie capabile să se angajeze şi să se identifice cu Amazonia".
Visul social: Biserica să fie de partea celor asupriţi
Primul capitol din 'Querida Amazonia' pune accentul pe "visul social" (8). Se evidenţiază că "o autentică abordare ecologică" este şi "o abordare socială" şi, chiar apreciind "modul bun de viaţă" al băştinaşilor, atrage atenţia asupra "conservaţionismului" care se preocupă doar de mediu. Cu un ton vibrant, pontiful vorbeşte despre "nedreptate şi crimă" (9-14), amintind că şi Benedict al XVI-lea a denunţat "devastarea mediului înconjurător al Regiunii Amazonia". Papa Francisc atrage atenţia asupra faptului că popoarele băştinaşe sunt supuse "înrobirii" atât de puterile locale cât şi de cele externe. În viziunea papei Francisc, operaţiunile economice care alimentează devastări, ucideri şi corupţie, merită numele de "nedreptate şi crimă". Şi, împreună cu Ioan Paul al II-lea, reiterează că globalizarea nu trebuie să devină un nou colonialism.
Cei săraci să fie ascultaţi cu privire la viitorul Regiunii Amazonia
În faţa unei atât de mari nedreptăţi, pontiful solicită "indignare şi cerere de iertare" (15-19). De aceea, papa se opreşte asupra temei legată de "simţul comunităţii" (20-22), amintind că, în cazul popoarelor din Regiunea Amazonia, relaţiile umane "sunt îmbogăţite de natura înconjurătoare". Din acest motiv – scrie pontiful – ei trăiesc ca pe o "dezrădăcinare" constrângerea de a se muta în oraşe. Ultima parte din primul capitol este dedicată "instituţiilor degradate" (23-25) şi "Dialogului social" (26-27). Papa denunţă răul corupţiei care otrăveşte statul şi instituţiile sale şi speră ca Regiunea Amazonia să devină un "loc al dialogurilor sociale", înainte de toate "cu cei din urmă". Vocea celor săraci "să fie vocea cea mai puternică despre Amazonia", atrage atenţia Sfântul Părinte.
Visul cultural: a se îngriji de poliedrul amazonian
Al doilea capitol este dedicat "visului cultural". Papa Francisc precizează cu claritate că "promovarea Amazoniei" nu înseamnă "colonizarea sa culturală" (28). De aceea, recurge la o imagine care-i este dragă "poliedrul amazonian" (29-32). Trebuie combătură "colonizarea postmodernă", papa Francisc evidenţiind urgenţa "păstrării rădăcinilor" (33-35). Citând "Laudato si'" şi "Christus vivit", Sfântul Părinte subliniază că "viziunea consumistă privind fiinţa omenească" tinde la "a face astfel încât culturile să devină omogene", acest aspect având impact mai ales asupra tinerilor. În favoarea lor, pontiful îndeamnă la "asumarea propriei identităţi" şi la "recuperarea memoriei rănite".
Respingerea unui indigenism închis; este necesară întâlnirea interculturală
Exortaţia se opreşte şi asupra necesităţii "întâlnirii interculturale" (36-38). Chiar şi "culturile aparent mai evoluate" – a remarcat pontiful – "au dezvoltat un tezaur cultural rămânând legate de natură". Prin urmare, diversitatea nu este "o frontieră", ci "o punte de legătură" şi respinge "un indigenism complet închis". Ultima parte a celui de-al doilea capitol este dedicată temei: "culturi ameninţate, popoare aflate în pericol" (39-40). În orice proiect dedicat Regiunii Amazonia "este necesară asumarea perspectivei privind drepturile popoarelor". Acestea – adaugă pontiful – "cu greu vor putea rămâne intacte" dacă mediul în care s-au născut şi au crescut "se deteriorează".
Visul ecologic: îmbinarea îngrijirii mediului cu îngrijirea persoanelor
Cel de-al treilea capitol, intitulat "Un vis ecologic" este cel mai direct legat de enciclica "Laudato si'". În introducere (41-42) se subliniază că în Regiunea Amazonia există o strânsă relaţie între natură şi fiinţa umană. A ne îngriji de fraţii noştri după cum Domnul are grijă de noi "este prima ecologie de care avem nevoie" a repetat pontiful. Grija faţă de mediu şi grija faţă de cei săraci sunt inseparabile. Papa Francisc îşi îndreaptă apoi atenţia spre "visul făcut din apă" (43-46). Pontiful îl citează pe poetul Pablo Neruda şi pe alţi poeţi locali care au scris despre forţa şi frumuseţea ce caracterizează Rio Amazonas. Prin poeziile lor – scrie - "ne ajută să ne eliberăm de paradigma tehnocratică şi consumistă care sufocă natura".
Să fie ascultat strigătul Amazoniei; o dezvoltare sustenabilă
Papa îndeamnă să fie ascultat cu urgenţă "strigătul Amazoniei" (47-52), amintind că echilibrul planetar depinde de sănătatea Amazoniei. Sfântul Părinte consideră că există puternice interese nu doar locale, ci şi internaţionale. Prin urmare, soluţia nu este "internaţionalizarea" Amazoniei, fiind în schimb necesară "o tot mai mare responsabilitate din partea guvernelor naţionale". Dezvoltarea sustenabilă – continuă pontiful – solicită ca locuitorii să fie mereu informaţi despre proiectele care îi privesc şi speră să creeze "un sistem normativ" cu "limite inviolabile". Exortaţia apostolică a papei Francisc îndeamnă la "profeţia contemplaţiei" (53-57). Doar ascultând popoarele indigene ajungem să iubim Regiunea Amazonului, nu doar "să o folosim": ajungem să găsim în aceasta "un loc teologic, un spaţiu unde Dumnezeu se manifestă şi îşi cheamă fiii". Ultima parte a celui de-al treilea capitol pune accentul pe "educaţie şi obiceiuri ecologice" (58-60). Papa remarcă faptul că ecologia nu este o chestiune tehnică, ci include întotdeauna un aspect educativ.
Visul eclezial: a dezvolta o Biserică cu față amazoniană
Ultimul capitol, cel mai voluminos, este dedicat de o manieră ”mai directă” păstorilor de suflete și credincioșilor catolici și se concentrează pe ”visul eclezial”. Papa invită la ”a dezvolta o Biserică cu față amazoniană” printr-o ”mare vestire misionară” (61), o ”vestire indispensabilă în Amazonia” (62-65). Pentru papa nu este îndeajuns a duce ”un mesaj social”. Aceste popoare au ”dreptul la vestirea Evangheliei”, altfel ”orice structură eclezială va deveni” un ONG. O parte consistentă este dedicată, de asemenea, înculturării. Reluând Gaudium et spes, papa vorbește de ”înculturare” (66-69) ca de un proces care duce ”la plinătate în lumina Evangheliei” ceea ce este bun în culturile amazoniene.
O reînnoită înculturare a Evangheliei în Amazonia
Papa își îndreaptă privirea mai în profunzime indicând ”căile de înculturare în Amazonia” (70-74). Valorile prezente în comunitățile originare trebuie luate în considerare în evanghelizare. Paragrafele succesive se opresc asupra ”înculturării sociale și spirituale” (75-76). Papa evidențiază faptul că, dată fiind condiția de sărăcie a numeroșilor locuitori ai Amazoniei, înculturarea trebuie să aibă ”o amprentă puternic socială”. În același timp, însă, dimensiunea socială trebuie integrată cu dimensiunea ”spirituală”.
Sacramentele să fie accesibile tuturor, mai ales celor săraci
Exortația arată, apoi, ”punctele de plecare pentru o sfințenie amazoniană” (77-80) care nu trebuie să copie ”modele din alte locuri”. Se subliniază că ”este posibil a recepta în vreun fel un simbol indigen fără a-l califica în mod necesar drept idolatric”. Poate fi valorizat, adaugă pontiful, vreun mit ”încărcat cu semnificație spirituală” fără a fi considerat în mod necesar ”o eroare păgână”. Același lucru este valabil pentru unele sărbători religioase care, chiar dacă au nevoie de un ”proces de purificare”, ”conțin o semnificație sacră”. Un alt paragraf important din ”Querida Amazonia” se referă la înculturarea liturgiei (81-84). Pontiful constată că deja Conciliul Vatican II a cerut un efort de ”înculturare a liturgiei în popoarele indigene”. Amintește, mai departe, într-o notă a textului, că la Sinod ”a reieșit propunerea de a elabora un rit amazonian”. Sacramentele, îndeamnă papa Francisc, ”trebuie să fie accesibile, mai ales celor săraci”. Biserica, subliniază el făcând referință la Amoris laetitia, nu se poate transforma într-o ”vamă”.
Episcopii latinoamericani să trimită misionari în Amazonia
Legată de aceasta este tema înculturării ”minsiterialității” (85-90) în privința căreia Biserica trebuie să dea un răspuns ”curajos”. Pentru papa trebuie garantată ”o mai mare frecvență a celebrării Euharistiei”. În această privință este important ”a determina ceea ce este mai specific preotului”. Răspunsul este în sacramentul Ordinului Sacru care abilitează numai preotul să prezideze Euharistia. Cum se poate, așadar, ”asigura ministerul sacerdotal” în zonele îndepărtate? Francisc îndeamnă pe toți episcopii, mai ales pe cei latinoamericani, ”să fie mai generoși”, orientându-i pe cei care ”arată o vocație misionară” să aleagă Amazonia și îi îndeamnă să revadă formarea preoților.
A promova protagonismul laicilor în comunități
După Sacramente, Querida Amazonia se oprește asupra ”comunităților pline de viață” (91-98) în care laicii trebuie să-și asume ”responsabilități importante”. Pentru papa, într-adevăr, nu este vorba ”numai de a favoriza o mai mare prezență de miniștri hirotoniți”. Acesta ar fi un obiectiv ”limitat” dacă nu s-ar trezi ”o nouă viață în comunitate”. Sunt necesare, așadar, noi ”slujiri laicale”. Numai printr-un ”incisiv protagonism al laicilor”, Biserica va putea să răspundă la ”provocările Amazoniei”. Pentru pontif, un loc special îl ocupă și persoanele consacrate, în timp ce amintește de rolul comunităților de bază care au apărat drepturile sociale și încurajează în particular activitatea rețelei REPAM și a ”grupurilor misionare itinerante”.
Noi spații pentru femei, dar fără clericalizări
Un spațiu aparte, papa îl dedică forței și darului femeilor (99-103). Recunoaște că în Amazonia unele comunități s-au susținut numai ”datorită prezenței unor femei puternice și generoase”. Avertizează, însă, că Biserica nu trebuie redusă la ”structurile ei funcționale”. Dacă ar fi așa, într-adevăr, s-ar acorda femeilor un rol numai dacă ele ar avea acces la Sacramentul Preoției. Pentru papa trebuie respinsă clericalizarea femeilor, primind, în schimb, contribuția lor după stilul feminin care prelungește ”forța și tandrețea Mariei”. Încurajează, de asemenea, apariția unor noi forme de slujire feminină care, cu o recunoaștere publică din partea episcopilor, să aibă incidență asupra deciziilor care privesc viața comunității.
Creștinii să lupte împreună pentru a-i apăra pe săracii Amazoniei
Pentru Sfântul Părinte este necesar ”a lărgi orizonturile dincolo de conflicte” (104-105) și a se lăsa provocați de Amazonia la ”a depăși perspectivele limitate” care rămân ”închise în aspecte parțiale”. Al IV-lea capitol se încheie cu tema ”coexistenței ecumenice și inter-religioase” (106-110). Papa îi invită pe cei care cred să ”găsească spații pentru a dialoga și a acționa împreună pentru binele comun”. ”Cum să nu luptăm împreună?”, se întreabă papa, ”cum să nu ne rugăm împreună și să nu lucrăm cot la cot pentru a-i apăra pe cei săraci ai Amazoniei?”
Să încredințăm Fecioarei Maria Amazonia și popoarele ei
Papa Francisc încheie Querida Amazonia cu o rugăciune la Maica Amazoniei (111). ”Mamă, privește la cei săraci ai Amazoniei”, se spune într-un paragraf al rugăciunii sale, ”pentru că, din interese meschine, casa lor este distrusă (...), și atinge sensibilitatea celor puternici pentru că, chiar dacă simțim că e deja târziu, tu ne chemi să salvăm ceea ce încă mai trăiește”.
A. Mărtinaş/A. Dancă
